Această familie, Deleanu sau a Delenilor, este foarte veche, încă dinainte de zidirea cetăţii Giurgiu, având sub stăpânire toată moşia Giurgiului.
În judeţul Olt o găsim cu puţin timp înaintea domniei lui Matei Basarab, adică în jurul anului 1633, avându-şi moşia la Deleni. Tot aici, cel mai însemnat boier al familiei, Drăguşin Deleanu, va construi o mânăstire impunătoare pe malul Oltului, cunoscută în tradiţia locala drept „Mânăstirea Bolovanu”.
Conform unor inscripţii găsite la Drăgăneşti, se pare că Drăguşin ar fi rudă apropiată cu Matei Basarab, dinspre mama acestuia, Stanca din Hotărani, însă nu este o dovadă clară a înrudirii celor două personalităţi, întrucât nu se cunosc rădăcinile familiei acestui boier dinspre tată şi nici rădăcinile doamnei Stanca, mama domnitorului muntean.
Cert este că, într-un document din 10 iunie 1624, se menţionează faptul că mama lui Drăguşin Deleanu se numea Maria şi că mai avea un fiu, Radu, care ar fi decedat de tânăr. Unii cercetători afirmă că mama marelui boier ar fi originară din Mogoşeşti, iar în 1620-1624 ar vinde lui Preda, fiul lui Ion, nepotul lui Oprea logofătul din Mogoşeşti, o parte din averea sa.
Documentul vânzării nu se mai păstrează, existând posibile doar două copii ale acestuia, dar neclare. Astfel, într-una se afirmă că Maria este soacra lui Preda, iar în alta, mătuşa acestuia. Profesorul și cercetătorul Ion Ionaşcu a făcut o cercetare prin care crede că Ion, tatăl lui Preda, ar fi văr cu Maria Doamna, afirmând că a doua copie este cea exactă.
Acest Ion se pare că ar mai avea un văr, Radoslav bănişorul, de la care cumpărase partea lui de moştenire din Mogoşeşti. Preda mai avea un frate, Dumitru, care vinde, prin 1632, lui Tudor comisul partea lui Radoslav. Într-un document din 20 decembrie 1704 se menţionează faptul că Drăguşin Deleanu vinde moşia lui Preda, iar acesta, în 1624, vinde, la rândul său, moşia cumpărată, lui Tudor Rudeanul, rudă cu Diicul biv vel logofăt. Pentru o perioadă destul de mare de timp, se pare că aceasta ar fi soarta moşiei Mariei Deleanu.
Despre tatăl lui Drăguşin Deleanu nu avem prea multe informaţii clare, dar se pare că era originar din satul Deleni, fiind rudă apropiată cu mama lui Matei Basarab şi cu mama lui Diicu Buicescu.
Într-un document din 10 aprilie 1633 se menţionează faptul că Andrei spătarul, fiul Vladului log. Rudeanul, vinde lui Drăguşin Delanu satul Deleni, cu toţi oamenii săi, în schimbul a 170 de galbeni. Tot din acest document reiese faptul că satul fusese cumpărat înainte de Andrei spătarul, vânzarea făcându-se în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Iliaşi. De aici ne putem da seama că boierul Deleanu avea de foarte multă vreme moşie în satul Deleni.
Un fapt pe care nu-l putem demonstra cu dovezi clare este anul naşterii lui Drăgușin Deleanu. Ceea ce se ştie sigur este că, acesta, a avut cel puţin douăzeci de ani când şi-a vândut moşia din Mogoşeşti, ceea ce ne conduce la concluzia că s-a născut pe la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind mai tânăr decât Matei Basarab.
Pe Matei Basarab îl găsim într-o titulatură boierească la 1603, în timp ce pe Drăguşin Deleanu îl întâlnim în slujirea de postelnic abia la 1633. Dacă l-am plasa pe Drăgușin Deleanu de aceiaşi vârstă cu Matei Basarab, ar fi ceva greşit, deoarece oricâte ar fi diferenţele de capacitate şi ascendenţă, nu ar fi posibil ca la 50 de ani să te afli într-un rang boieresc inferior, iar apoi, peste 11 ani, să figurezi în Sfatul Ţării cu marea titulatură de paharnic.
Drăguşin Deleanu a fost foarte implicat în lupta lui „Matei agă din Brâncoveni” cu „elementul grecesc” din ţară. Un izvor scris din acea vreme menţionează că în perioada când Matei agă se afla în Transilvania, iar în Ţara Românească se producea înlăturarea de la domnie a lui Leon Tomşa, boierii l-au trimis pe Drăguşin Deleanu să-l cheme în ţară pe Matei Basarab. Un alt izvor spune că boierii Ţării Româneşti au trimis cărţi marelui domnitor prin „sluga sa, Drăguşin”.
Pentru tot ceea ce făcuse pentru domnitorul muntean, Drăguşin Deleanu primeşte titulatura de al 2-lea postelnic, în 1633, iar la 1634, pe cea de vel sluger.
La 2 ianuarie 1642, boierul Deleanu era ridicat în rangul de vel armaş, iar la sfârşitul anului 1643, la treapta de paharnic, probabil în locul lui Marco vel paharnic, care este însărcinat imediat cu funcţia de armaş. Tot acest Marco Danovici este ctitorul bisericii din Sâmbureşti.
Data morţii acestuia nu o cunoaştem, deoarece nu i s-a găsit mormântul, probabil fiind îngropat în ctitoria sa, dar din cauza ieşirii râului Olt din matcă, se pare că şi mormântul a fost luat.
Nu a mai trăit mult timp după zidirea mânăstirii, murind în anul 1650, deoarece atunci, la întrunirea Divanului, paharnicul lipsea, fiind înlocuit cu Hrizea vel paharnic. Astfel, Drăgușin Deleanu a trecut la Domnul în jurul vârstei de 60 de ani, lăsând în urmă următorii urmaşi: Gorgan, Nicula, Fota, Stana, Aspra şi Anca.
Copiii lui Drăguşin Deleanu nu au avut ranguri boiereşti mari, precum tatăl lor, apărând foarte rar prin documentele vremii. Gorgan clucerul, fiul cel mare, apare într-un document din 14 mai 1654, când vinde un ţigan, cu fraţii săi. Tot, Gorgan se înfrăţeşte cu un anume Mihai, şi-i vinde acestuia moşia de la Gurguiaţi.
Gorgan Deleanu, postelnic la 9 ianuarie 1667, se căsătoreşte cu Ghiajna, fiica banului Radu Popescu, fapt pentru care primeşte de la socrul său o impresionantă avere. În 1667, Gorgan postelnicul vinde lui Tudoran clucerul ot Aninoasa satul Sălătrucul.
Un alt copil, Nicula Deleanu postelnicul, apare în scris în 1679, când vinde o ţigancă cumnatului său, Necula, fratele lui Neacşu din Piteşti.
Fota, fiul cel mic, este menţionat drept proprietar de vii la Slatina, în 16 iunie 1662.
Pe fiica boierului Drăguşin, Ancuţa, o găsim căsătorită cu un anume Necula din Piteşti, care făcea comerţ cu diferite produse, precum mierea, după cum reiese dintr-un act emis de Radu din Oporelu, la 11 februarie 1682.
Din testamentul pe care îl lasă Necula din Piteşti, se pare că acesta nu a avut copii cu Ancuţa Deleanu, lăsând, la 22 iunie 1687, soţiei sale, a treia parte din averea sa, iar restul, Mânăstirii Vieroşu. Nepoţilor Necula şi Dumineca le lasă haine, iar nepoatelor Gherghina şi Nastasia, 8 stupi.
Necula apare în 1686 cu titulatura de pitar, când eliberează de rumânie un om din Tătuleşti, alături de el semnând un anume Drăguşin sin. Necula pitar.
Acest nou Drăguşin apare şi în timpul moşnenilor din Mogoşeşti, care merg la domnitor să le rezolve treburile cu pământul lor din moşia Delenilor, voievodul dând dreptate primilor.
Conform cercetărilor făcute de Ion Ionaşcu, reiese că ctitorul actualei biserici din satul Schitu-Deleni ar fi fiul lui Drăguşin II Deleanu. Dar însă, se pune problema cine este mama lui Grigorie Deleanu, ctitorul bisericii. Despre Grigorie Deleanu nu se ştie nimic, decât că a fost postelnic şi că a zidit o bisericuţă în cinstea strămoşului său, Drăguşin Deleanu.
Singurul urmaş al lui Grigorie Deleanu, cu Ecaterina Deleanu, este Toma Deleanu. Grigorie Deleanu va muri în 1779.
Toma Deleanu a avut diferite funcţii, printre care amintim: judecător ot sud Olt, în 1797 când la bâlciul din Slatina, de Sf. Gheorghe, are loc un scandal şi este scos din slujbă. Tot, Toma Deleanu capătă titulatura de şătrar, fiind şi epitrop al averii Ionaşcu, în 1797, când era din nou judecător la Slatina. Toma Deleanu a ridicat, în 1802, cu soţia sa, Joiţa, în satul Deleni o frumoasă biserică, destul de spaţioasă pentru bisericile din acele timpuri, mormântul lui aflându-se şi astăzi în această ctitorie a sa. Deoarece era ultimul membru al familiei Deleanu şi, neavând urmaşi, a luat hotărârea să-l înfieze pe Niţă Gigârtu, care ulterior devine Niţă Deleanu. Însă această adopţie s-a făcut cu condiţia ca Niţă Deleanu şi urmaşii săi să nu părăsească niciodată Slatina, făcându-se astfel şi un jurământ în Biserica Ionaşcu.
Ion sau Niţă Deleanu a avut diferite funcţii în Slatina şi judeţele Olt şi Romanaţi, dintre care cele mai importante sunt: serdar, paharnic şi epitrop al averii Ionaşcu. Acesta a avut şi copii, amintim deci pe: Costache Deleanu (fost prefect de Olt), Mihail, Nae şi Vasile.
Fiii lui Costache Deleanu au fost: Costică Deleanu, care a fost deputat şi prefect al judeţului Olt, murind în 1890 de vărsatul negru, lăsând moştenitori trei fete şi doi băieţi: Constantin şi Gogu; şi Mihail sau Micu Deleanu, având moştenitori pe: Biţe ( din prima căsătorie) şi Nicolae şi Mihai (din a doua căsătorie).
Prof. Dan ANASTASESCU
Bibliografie:
• Ionașcu, Ion, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934;
• Iorga, Nicolae, Studii și documente, Vol. V;
• Poboran, George, Istoria orașului Slatina, ed. a II-a, Tipografia de lux Costică Constantinescu & Fiu, Slatina, 1908.
