De ani şi ani, mi-am zis că, imediat după 1989, la pârghiile PUTERII au ajuns niște NEAVENIȚI, dar că în timp „NE VOM REVENI”. NICI VORBĂ! Acum, la 35 de ani de la „EVENIMENT”, constat că în decursul vremii TOȚI din ADMINISTRAȚIA ROMÂNEASCĂ, TOATE GUVERNELE, de fapt, n-au acordat un MINIM DE ATENȚIE pentru o dezvoltare solidă națională, armonioasă și sănătoasă a populației. DE CE? Sunt mai multe motive între care, însă, CORUPŢIA, PROSTIA și INCOMPETENȚA sunt dominante. Pe vremuri, am interferat cu mulți ÎNALȚI DEMNITARI ai țării și tocmai de aici comparația…
Azi, în ciuda aproape ZILNICELOR DISCURSURI, CUVÂNTĂRI, DECLARAȚII, CONFERINȚE DE PRESĂ – din păcate „SUBFARFURIDICE” și „SUBCAȚAVENCIENE” – asistăm la o prăbușire dezastruoasă față de nivelul anului 1990.
Societatea românească continuă de ani și ani să înregistreze un DECLIN PERICULOS care amenință în mod real perspectivele sale în toate domeniile, fie că vorbim de COEZIUNE SOCIALĂ, DEMOCRAȚIE, EDUCAȚIE, CULTURĂ, ÎNVĂȚĂMÂNT, SĂNĂTATE etc, etc, deja „măcinate” de un stil de lucru cumplit de incompetento-birocratic.
Societatea românească este, de multă vreme, supusă unui antagonism dăunător, chiar pentru baza existențială, tocmai din pricina CLASEI POLITICE și ACOLIȚILOR EI.
DA! ÎNTOTDEAUNA, CLASA POLITICĂ, PUTEREA PROPRIU-ZISĂ, diversele structuri pline de „PROSTÂI”, au fost GENERATORUL cel mai malign de discordie socială și de alterare a valorilor tradiționale românești.
Prin politicile, care nu se mai termină, de „transformare în RUINE” a economiei naționale s-a ajuns la o ÎNVRĂJBIRE a membrilor societății. ȚARA a ajuns un „IAD” în care tinerii sunt contra bătrânilor, slujbașii contra pensionarilor, civilii contra militarilor, orășenii contra țăranilor, ignoranții contra intelectualilor, bolnavii contra medicilor etc.
O asemenea stare de lucruri a condus și la cea mai mare migrație spre AFARĂ și ca urmare efectele unei asemena POLITICI PROSTEȘTI a SUS-PUȘILOR au făcut MAI MULT RĂU ȚĂRII, ca un „RĂZBOI CIVIL”.
Pentru ȚARĂ, în raport cu pretențiile și exigențele TIMPULUI de AZI, PROSTIA LOR a provocat adevărate „CUTREMURE” ce au destructurat TOTUL. Ca urmare, și speranța că VOTUL este o SOLUȚIE pentru o GUVERNARE DEMOCRATICĂ PATRIOTICĂ, în interesul național, s-a năruit definitiv – cel puțin pentru mine – dacă avem în vedere tot istoricul alegerilor post-decembriste: 1. Nu ai dintre cine să alegi pentru că TOȚI s-au dovedit de-a lungul timpului „O APĂ și UN PĂMÂNT”, în sensul negativ al expresiei. 2. VOTUL, din considerentul de mai sus, este AB INITIO ALTERAT, acordat în foarte multe cazuri, pe SIMPATIE sau ANTIPATIE. 3. Votul s-a dovedit, din același considerent, lipsit de conținut și sens, apărând doar ca o „FORMĂ FĂRĂ FOND”. 4. Votul, din același considerent, a încetat a fi o modalitate de exercitare pentru „primenirea” clasei politice. 5. Votul, ca urmare a unei slabe participări și prezențe a alegătorilor, pare a fi CONTROLAT, încât, indiferent de dorința generală a națiunii, rezultatul său va fi partizan și nu va sancționa PROSTIA și TICĂLOȘIA.
De altfel, legat de acest FENOMEN, ABSENTEISMUL ELECTORAL raportat la numărul românilor cu drept de vot, a devenit o permanență „necorectabilă”.
„VOTUL MASIV” invocat, de regulă, de PUTERE și ALEȘI, care le-ar conferi LEGITIMITATE este însă NEREPREZENTATIV, tocmai dacă avem în vedere numărul mare de ABSENȚI.
De altfel, cu excepția „ALEGERILOR DE ÎNCEPUT”, în țara noastră, s-a conturat un ELECTORAT CAPTIV, participant la ALEGERI, „mânat” de interese:
– cei care votează un partid sau altul după numele pe care-l poartă, nume care pentru ei are o anumită semnificație ce vine din „trecut”.
– privilegiații din structurile administrative cărora, în anumite momente, li s-au mărit salariile și indemnizațiile, de multe ori arbitrar, fără nicio legătură cu prestația și importanța muncii depuse. Și, pentru că „veni vorba”, SISTEMUL salarizării, mult trâmbițat, fără a intra în amănunte, a creat enorm de multe situații de-a dreptul hilare, dar cu scopul de a lărgi acest electorat captiv.
– se „inventează” diferite categorii de privilegiați, tocmai cu scopul de a fi integrați electoratului captiv.
– membrii și simpatizanții partidelor votează cum li se cere și nu neapărat că ar fi adepții unei anumite doctrine sau ideologii.
S-a ajuns ca fiecare PARTID să aibă un „LABORATOR POLITIC” care își crează un ELECTORAT FIDEL – CAPTIV – care NU VOTEAZĂ din CONȘTIINȚĂ, ci din interes, iar interesul este dependent de FACTORUL POLITIC.
Un asemenea SISTEM ABSOLUT DĂUNĂTOR prin propaganda prestată a făcut ca MILIOANELE DE ROMÂNI ALEGĂTORI „NEANGAJAȚI” să nu mai aibă ÎNCREDERE în „CINSTEA ALEGERILOR” și preferă să „stea acasă” sau foarte puțini aleg ce cred că e „RĂUL CEL MAI MIC”.
O asemenea „MENTALITATE” convine FACTORILOR de PUTERE, POLITICI, captivi și ei, la rândul lor, față de interese și scopuri politicianiste și nu îi interesează că poporul român se transformă treptat într-o populație care nu mai speră în REPERE și VALORI NAȚIONALE.
Așa se face că același tip de POLITICIAN, submediocru, cu apucături vecine cu CORUPȚIA, cu dezinteresul față de țară constituie cu SEMENII lui o CLASĂ POLITICĂ ca un SISTEM OLIGARHIC, unită prin legături transpartinice ce tratează GUVERNAREA ROMÂNIEI ca un PRIVILEGIU pentru ÎMBOGĂȚIRE și TICĂLOȘII, nicidecum ca o răspundere, ca o obligație de interes public.
Timp de 34 de ani, TOȚI – funcționari publici, guvernanți, deputați și senatori, politicieni diverși, magistrați, militari și polițiști „de frunte”, și…, și…, nu s-au evidențiat prin nimic serios și constructiv pentru națiune și țară, ba dimpotrivă, au generat imense NEDREPTĂȚI, TULBURĂRI SOCIALE, PAGUBE URIAȘE din AVUTUL PUBLIC ș.a.m.d.
Așa ajungem să ne explicăm cu ușurință SĂRĂCIA NAȚIUNII, aflată mereu în coada U.E., în contrast cu INDEMNIZAȚIILE, SALARIILE, SPORURILE și „STIPENDIILE” de tot felul, cât mai mari și fără nicio legătură cu MEDIOCRITATEA ȘI PROSTIA celor ce pretind că ne conduc, ale căror FĂRĂDELEGI și AVERI sfidează tot ce este OMENESC în sensul sănătos al termenului.
Totodată, AZI, SOCIETATEA este pusă în situația dublă: pe de o parte, păgubită și dezonorată prin „prestația” prostească și delictuală a SUS-PUȘILOR, iar pe de altă parte obligată să le suporte costul DESFĂTĂRII și OPULENȚEI ce depășesc CU NESIMȚIRE orice limite ale decenței.
Ar fi multe de adăugat prezentelor, dar închei amintind că art. 2, alin. 2 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI „consfințește”: „niciun grup și nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu”, pentru că SUVERANITATEA APARȚINE POPORULUI ROMÂN.
TOATE JIGODIILE PRESEDINTI