Din eșecul încercării de a „remaia” sistemul sovietic atât din U.R.S.S cât și EUROPA de EST, prin PERESTROIKA și GLASNOST „s-a născut” «GORBACIOVIADA». La peste 30 de ani de la evenimente putem desluși dedesubturile EI. Este SCENARIUL în baza căruia s-a pus capăt „sistemului trecut” pregătit ca un concept ce a ajuns să fie acceptat de „voie de nevoie” în fostele state socialiste.
La jumătatea anului 1989 „se transpirase” încât „șocul final” era previzibil. Informările sintetice care i se prezentau lui CEAUȘESCU semnalau că este imposibil de rezistat.
În acest „CONTEXT PERICULOS” pentru țară mai ales, nemaivorbind de regim, frații LIDERULUI, MARIN și ILIE CEAUȘESCU au încercat să-l determine pe NICOLAE CEAUȘESCU să se retragă cu ocazia ultimului CONGRES al P.C.R. Pe de altă parte, chiar CEAUȘESCU preconiza ca în luna MARTIE 1990 să-l aducă de la SIBIU pe NICUȘOR CEAUȘESCU, la conducerea partidului, ca secretar general adjunct. În legătură cu asta, există și o „întâmplare” semnificativă legată de o întâlnire NICUȘOR cu TUDOR POSTELNICU. Acesta din urmă l-a salutat militărește spunându-i: „SĂ TRĂIȚI, TOVARĂȘE SECRETAR GENERAL ADJUNCT!”. Dându-și seama că a deconspirat un secret, s-a întors către cei de față spunându-le: „Dacă spuneți cuiva cum m-am adresat tovarășului NICUȘOR, vă împușc!”
Pe de altă parte, urmau să fie rotiți EMIL BOBU, CONSTANTIN DĂSCĂLESCU, ION DINCĂ, ION COMAN, VASILE MILEA, MANEA MĂNESCU, GOGU RĂDULESCU și alții care urmau să fie pensionați. ELENA CEAUȘESCU și TUDOR POSTELNICU ar fi fost mentorii lui NICU CEAUȘESCU, în fapt deținătorii puterii.
Așa se gândea la BUCUREȘTI în toamna anului 1989, în timp ce evenimentele din EUROPA CENTRALĂ și de EST au cunoscut un brusc proces de accelerare…
Pe data de 10 octombrie, în UNGARIA a fost dizolvat P.M.S.U, pe ruinele lui fiind construit PARTIDUL SOCIALIST MAGHIAR, iar pe 23 octombrie s-a renunțat la denumirea R.P.U care a fost înlocuită cu REPUBLICA UNGARĂ (MAGYAR KÖZTÁRSASÁG). Pe 18 octombrie, în POLONIA au început lucrările „mesei rotunde” ce va înlătura regimul comunist.
Paradoxal, între 6 și 8 octombrie în prezența lui GORBACIOV, CEAUȘESCU și alții se sărbătorea cu liderul est-german, ERICH HONECKER a 40-a aniversare a R.D.G pentru ca la 9 NOIEMBRIE 1989 să cadă ZIDUL BERLINULUI. Așa se sfârșea, de fapt, regimul comunist de la BERLIN, cu înlăturarea iminentă a lui HONEKER, pentru care GORBACIOV își dăduse avizul.
Pe 17 noiembrie începea REVOLUȚIA DE CATIFEA (SAMETOVA) la PRAGA, la care GORBACIOV n-a mai reacționat după MODELUL 1968, ce a dus la căderea regimului comunist din CEHOSLOVACIA, într-un mod mai hotărât decât în alte țări.
În BULGARIA, sub privirile „pasive” ale MOSCOVEI, cu participarea largă a armatei JIVKOV a fost înlocuit pe 10 noiembrie cu PETER MLADENOV, pentru ca pe 7 decembrie să se declanșeze „NOUL CURS”.
AȘADAR, spre sfârșitul lui NOIEMBRIE, ROMÂNIA rămăsese ultima țară comunistă europeană cu un regim considerat ca o „piesă tare”.
Congresul al XIV-lea al PCR n-a făcut decât să constituie OCAZIA trecerii la aplicarea „GORBACIOVIADEI”. Tocmai pentru „structura tare” a regimului de la BUCUREȘTI, aceasta a fost altfel concepută pentru a reuși:
– presa din fostele „state frățești” și BELGRAD critica în mod dur pe CEAUȘESCU și politica lui, cerându-i clar să se retragă.
– „EMISARI” din afară vin la BUCUREȘTI și în țară pentru a pregăti acțiuni de stradă.
– „TRIMIȘI” din afară au sosit și au „realizat” contacte cu „persoane” de „încredere”.
– cei „atrași” trebuiau să găsească ALȚI ZECE și tot așa mai departe, pentru a fi pregătiți să se adune și să manifesteze.
– se avea în vedere comunicarea momentului când să se acționeze.
– „TRIMITEREA” de turiști cât mai mulți din țările vecine care „să contribuie” la REUȘITĂ.
Întrebarea firească este: „Se cunoștea această «NOUĂ REALITATE»?” Sigur că DA, numai că unii foarte importanți s-au făcut „că plouă”, căci erau siguri că urma să cadă REGIMUL. Așa că recomandarea lor era: „Rezolvați-vă problemele ce privesc grija față de familiile dumneavoastră!”
Ba, mai mult, și trebuie știut că au fost interceptați diverși emisari de genul celor menționați mai sus, veniți din GERMANIA și CEHOSLOVACIA etc, numai că „ordinul” dat de „CEI ÎNDRITUIȚI” a fost să fie cazați la cele mai bune hoteluri, și apoi să fie conduși politicos la frontieră.
Pe de altă parte, informările care mergeau la CEAUȘESCU pe direcția de la miniștrii și primul ministru, înfățișau „liniște și siguranță”.
Cam asta era „situația subterană” în ROMÂNIA, în decembrie 1989, iar evenimentele care au avut loc se cunosc, numai că „opiniile” asupra lor „vor rămâne”, încă, multă vreme…
