Ne-am săturat, pentru că după 1989, guvernanții ne tot spun, cu fraze frumos meșteșugite, ce treburi bune au făcut ei pentru popor și ce bine o s-o ducem în viitor. Totul s-a dovedit a fi pură demagogie, care iese tot mai mult la suprafață și nimic din ce au promis n-a dus la prosperitate.
Puterea de cumpărare scade treaptă cu treaptă, jumătate din populație trăiește la limita strictului necesar, iar guvernul reduce întreaga politică la colectarea fiscală, deși contribuabilii „gâfâie” sub această presiune.
În acest timp, EVAZIUNEA FISCALĂ și CORUPȚIA s-au întins ca o la nivelul întregii țări, fiind „văzute” și de ultimul român. Dar, STATUL, prin mulți reprezentanți ai săi, se plânge de ani de zile și nu dă explicații de ce se întâmplă asta, și tot dar, ne întrebăm noi de ce nu „pleacă” statul ăsta, dacă tot nu poate rezolva o problemă endemică. Ba, mai mult, sunt „mucaliți” care spun că doar FRAIERII mai cred că statul vrea cu adevărat să pună capăt evaziunii sau că statul „joacă” un rol de VICTIMĂ.
Și atunci: CE MAI ESTE DE FĂCUT? Ce SOLUȚIE poate readuce ROMÂNIA în perimetrul CIVILIZAȚIEI?
Personal, cred că România mai are cel puțin o ultimă șansă. Mileniul al III-lea a adus pe „SCENA VIEȚII”, în afară de indicatorii economici, și un alt indicator legat de VIITOR – DEZVOLTAREA UMANĂ, care se află în relație direct proporțională cu EDUCAȚIA.
Am ajuns în situația să salvăm climatul politic și social din țară, aflat în degradare continuă, încât țara n-a fost niciodată într-o asemenea stare, prin măsuri radicale în domeniul EDUCAȚIEI și ÎNVĂȚĂMÂNTULUI astfel ca, în viitor:
– să producem oameni BINE PREGĂTIȚI pentru muncă și bine educați pentru SOCIETATE;
– să nu ne mai indignăm că prea puţini elevi iau BACUL şi CAPACITATEA;
– să formăm din ÎNVĂȚĂMÂNT un SISTEM COMPETITIV și PERFORMANT;
– să-i stimulăm pe PROFESORI, bine-plătiți;
– să elaborăm o LEGE A EDUCAȚIEI fără „suceli și învârteli”;
– ce se mai poate face cu PACTUL PENTRU EDUCAȚIE, de care s-a ales praful?;
– să terminăm cu „DELIRUL DIPLOMELOR și DOCTORATELOR”!;
– în sfârșit, să se termine cu MESCHINĂRIA, PROSTIA, IGNORANȚA, RĂUTATEA și FRUSTRĂRILE – toate amestecate – care au ajuns „să dea măsura” în toate domeniile, inclusiv în EDUCAȚIE.
Așadar, cred că UNICA ȘANSĂ pentru ROMÂNIA este o URIAȘĂ REFORMĂ în SISTEMUL DE EDUCAȚIE, care presupune, de fapt, o STRATEGIE NAȚIONALĂ UMANĂ cu următorii piloni fundamentali:
1. O LEGE a EDUCAȚIEI DURABILĂ pe care nu o modifică fiecare ministru după placul său;
2. ABSOLUT TOȚI COPIII au DREPTUL la o educație egală și nu trebuie lăsați pe dinafară pentru că au avut un start mai nefericit în viață și nu trebuie etichetați;
3. FONDUL UMAN poate fi valorificat pornind de la zestrea genetică de bună calitate a poporului român și este o garanție pentru succese de la grădiniță la universitate;
4. Atenție la „IERARHIZAREA” copiilor pentru a nu afecta SUFLETUL și PERSONALITATEA acestora, în paralel cu credința că fiecare copil va beneficia de aceeași calitate a educației, ajungându-se treptat la realitatea de anu mai exista ȘCOLI SLABE și ȘCOLI PENTRU ELITE;
5. Treptat-treptat să crească ÎNCREDEREA SOCIETĂȚII în competențele PROFESORILOR într-un sistem de învățământ descentralizat, încât nu foarte târziu să nu mai fie nevoie de „atâția” INSPECTORI ȘCOLARI;
6. MINISTRUL EDUCAȚIEI și ÎNVĂȚĂMÂNTULUI să rămână pe post cel puțin un mandat de patru ani, să fie tehnocrat (în nici un caz OM POLITIC) și să nu schimbe din ce a făcut PREDECESORUL, iar, la nevoie, să COMPLETEZE;
7. PERFECȚIONAREA DASCĂLILOR DIN SISTEM în contextul nevoii de a-i pregăti pe copiii întregii generații pentru a „CONSTRUI VIITORUL”;
8. PREGĂTIREA CADRELOR DIDACTICE să se facă de acum încolo numai prin UNIVERSITĂȚI, singurele capabile pentru a „face și consolida SCHIMBĂRI”;
9. SISTEMUL de EDUCAȚIE trebuie „COMPLET DEPOLITIZAT” și URCAT pe un ÎNALT PIEDESTAL în SOCIETATE;
10. RESPECTUL PENTRU DASCĂLI să se bazeze pe SUPORTUL ÎNTREGII SOCIETĂȚI. Să înceteze promovarea de NON-VALORI! Să asigurăm COOPERAREA FAMILIEI astfel ca PROFESIA de DASCĂL să fie una atrăgătoare și respectată, dar și BINE PLĂTITĂ. Meseria de dascăl să fie mai căutată decât cea de medic sau avocat!;
11. SISTEMUL de ÎNVĂȚĂMÂNT să fie un SISTEM EGALITAR, fără retragere de abilități și performanțe, astfel ca toate clasele să includă atât copii cu abilități intelectuale îanlte, cât și copii cu dificultăți în anumite zone.
Așadar, iată ce și cum am putea salva ROMÂNIA. Sigur că o asemenea REFORMĂ ar presupune o durată de cel puțin 5-10 ani, iar efectele s-ar vedea abia după 2030…
Vom avea, oare, răbdarea și consecvența să facem acest lucru? Răspunsul este: TREBUIE! Căci, numai așa putem oferi EDUCAȚIE DE CALITATE PENTRU TOȚI și de ce n-am fi cei mai buni, măcar din EUROPA CENTRALĂ și DE EST (cândva chiar am fost)…
Să nu uităm nicio clipă că LUMEA din jurul nostru se schimbă rapid, iar EDUCAȚIA trebuie să țină pasul cu aceste schimbări și transformări, între care ȚINUTA MORALĂ trebuie să primeze astfel ca TOȚI COMPATRIOȚII să fie priviți cu TOTAL RESPECT în „TOATĂ LUMEA”.
PROF.
ION PĂTRAȘCU
SLATINA – OLT
