În preajma anilor ‘80, evenimentele din POLONIA s-au resimțit puternic și în ROMÂNIA. Ca urmare, au devenit tot mai accentuate vocile care-și exprimau nemulțumirea, ce proveneau mai ales din mediile artistice și intelectuale.
Pe de altă parte, eliminarea cenzurii în 1977, deși formală, a provocat anumite disensiuni printre intelectuali, dar și o anumită efervescență pe care o trăiau oamenii de litere, care a condus chiar la o stare de REVOLTĂ. Ea era destul de vizibilă prin 1980, când UNII literați au reușit „să se strecoare” printre capcanele cenzurii pentru a publica…
Tocmai pe acest FOND DE REVOLTĂ, când MARIN PREDA a publicat „CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI”, „s-a pus gaz pe foc” și este greu de explicat cum a reușit scriitorul „să treacă” romanul prin cenzură. Poate pentru că l-a publicat la editura „CARTEA ROMÂNEASCĂ” unde era director chiar el.
În situația creată, un grup de scriitori care propagau NAȚIONALISMUL și ROMÂNISMUL coroborate însă cu comunismul de la noi s-au decis să folosească OCAZIA pentru scopuri proprii de a se „impune”.
Acest GRUP, condus de EUGEN BARBU, CORNELIU VADIM TUDOR, ADRIAN PĂUNESCU, concentrat în jurul revistei SĂPTĂMÂNA, a declanșat o campanie împotriva altor scriitori.
SĂPTĂMÎNA – o revistă literară condusă între anii 1970-1989 de EUGEN BARBU, valoros publicist, jurnalist, scriitor, laureat al premiului HERDER, căruia i s-a asociat Corneliu VADIM Tudor, cu sprijinul lui Adrian PĂUNESCU, apărută până în 1993, când a devenit „MAGAZIN SĂPTĂMÂNAL”.
DEȘI „curioasă”, revista SĂPTĂMÂNA a fost o revistă de succes și în același timp și de SCANDALURI DE PRESĂ datorită „complicităților politice” și a „adiacențelor” cu SECURITATEA.
Ca o paranteză:
– EUGEN BARBU, deși RAPIDIST convins, a fost „ÎNSOȚITORUL” echipei de fotbal DINAMO VICTORIA într-un turneu prin țările MAGREBULUI iar CORNELIU VADIM TUDOR a beneficiat de o BURSĂ HERDER la VIENA cu „SCOP” (dar despre asta – POATE – altădată).
– SĂPTĂMÂNA era cel mai aprig organ de luptă împotriva „EUROPEI LIBERE”.
Începutul a fost pe 5 septembrie 1980, când SĂPTĂMÎNA a publicat un articol al lui C.V. TUDOR – „IDEALURI”. Acest articol, perceput de mulți ca antisemit, era de fapt o demonstrație clară a modului în care gândeau membrii grupului și conținea, într-un fel, amenințări la adresa scriitorilor care gândeau altfel decât ei.
În acest context, pe 18 septembrie 1980, „grupul” s-a adresat lui CEAUȘESCU cu propunerea de a lichida U.S. (Uniunea Scriitorilor) și să se înființeze U.S.C. (Uniunea Scriitorilor Comuniști). Numai că, NICOLAE CEAUȘESCU, dovedind că înțelege „mișcarea”, n-a fost de acord cu această măsură.
Ca urmare, pe 13 OCTOMBRIE, CEAUȘESCU, însoțit printre alții de soția sa ELENA și de POPESCU „DUMNEZEU” s-a întâlnit cu un grup de peste o sută de scriitori din UNIUNEA SCRIITORILOR. Aceștia au blamat activitatea revistei „SĂPTĂMÂNA” și a celor care gravitau în jurul ei, cerând să înceteze presiunile ideologice care se exercitau asupra scriitorilor.
CEAUȘESCU s-a declarat de acord cu aceste cereri și a promis că va desființa comitetul de partid al UNIUNII SCRIITORILOR și că va lua măsuri, pentru a tempera zelul „grupului”. „Problema” a rămas însă „în coporâie” astfel că nemulțumirile mediilor literare au continuat.
Acestea au răbufnit o jumătate de an mai târziu, la CONFERINȚA NAȚIONALĂ a UNIUNII SCRIITORILOR, desfășurată între 1 și 4 IULIE 1981. Simțind că va fi o manifestare ANTIREGIM, CEAUȘESCU a renunțat în ultima clipă să mai participe, dar a avut grijă să trimită „pe cine trebuie” spre a „controla” desfășurarea. N-au participat nici reprezentanții de la „SĂPTĂMÂNA”. A fost o CONFERINȚĂ dură, căci mulți vorbitori au criticat dur atitudinea autorităților față de scriitori și față de populație. S-au adus critici severe la adresa „CELOR” de la SĂPTĂMÎNA.
Pentru alegerea PREȘEDINTELUI UNIUNII SCRIITORILOR, majoritatea delegaților au insistat pe lângă GEORGE MACOVESCU să accepte, dar acesta a „ezitat” pentru început. Când se părea că va accepta, s-a intervenit de la C.C. al P.C.R și a fost „ales” ca PREȘEDINTE, DUMITRU RADU POPESCU, cel care îndeplinise funcția de vicepreședinte al UNIUNII SCRIITORILOR încă din 1977. MACOVESCU a rămas simplu membru în consiliul de conducere al U.S.
La câteva zile după CONFERINȚĂ, cei mai „activi” dintre participanți au fost „luați în vizor”. Printre ei, de pildă, tânărul poet MIRCEA DINESCU, student la ACADEMIA „ȘTEFAN GHEORGHIU”, a fost exmatriculat. Ca un făcut, de atunci i-a crescut popularitatea, iar după interviul dat la LIBERATION, cu critici la adresa lui CEAUȘESCU, a fost din P.C.R. și cu domiciliu forțat.
În anii următori, s-au înăsprit „represaliile” împotriva multor intelectuali. Cu toate acestea, era neîndoielnic faptul că atmosfera care domnea în mediile intelectuale se înrăutățea pe zi ce trecea.
