La 1 DECEMBRIE, „a răsărit, nu un SOARE, ci toți SORII secolelor trecute”, după „veacuri întregi de suferință”, marcând CEL MAI GLORIOS EVENIMENT AL ISTORIEI NAȚIONALE, acela al MARII UNIRI a ROMÂNILOR cu ROMÂNII.
Se încheia „tragedia” neamului românesc printr-o uimitoare măreție de anvergură națională, care încorpora inteligența românească, bravurile ostașilor români și jertfele „poporului de jos”, aceea de reconstituire a ȚĂRII – în vatra străveche – ROMÂNIA.
UNIREA provinciilor istorice ocupate de imperiul rus și cel HABSBURGIC (austro-ungar), legalizată prin HOTĂRÂRILE SFATULUI ȚĂRII de la CHIȘINĂU, Congresului General al BUCOVINEI de la CERNĂUȚI și MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ de la Alba Iulia, reprezintă voința tuturor românilor de a „NE UNI CU ȚARA”.
La CHIȘINĂU, la 27 martie 1918, după ce eroica armată română a alungat formațiunile militare ucrainene agresiv-invadatoare, SFATUL ȚĂRII a votat UNIREA BASARABIEI: „de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE cu MAMA SA ROMÂNIA”.
Ca urmare, MOLDOVA de RĂSĂRIT, dintre PRUT și NISTRU, ruptă de MOLDOVA și ocupată de RUSIA în 1812, prin pacea de la BUCUREȘTI, fiind numită BASARABIA în cadrul administrației rusești, revenea la ROMÂNIA MAMĂ.
La 28 noiembrie 1918 – CONGRESUL GENERAL al BUCOVINEI la CERNĂUȚI a votat „UNIREA NECONDIȚIONATĂ și PENTRU VECIE a BUCOVINEI în VECHILE HOTARE, până la CEREMUȘ, COLACIN și NISTRU, cu REGATUL ROMÂNIEI.
Astfel, MOLDOVA DE NORD, ocupată de HABSBURGI în 1774 de facto, și apoi cedată „de iurie” în 1775, prin mituirea unor funcționari turci, revenea „de facto și de iure” la PATRIA MAMĂ. La ALBA IULIA, la 1 DECEMBRIE 1918, ADUNAREA NAȚIONALĂ proclamă dreptul inalienabil al națiunii române la întreg BANATUL cuprins între MUREȘ, TISA și DUNĂRE. ADUNAREA NAȚIONALĂ a tuturor românilor din TRANSILVANIA, BANAT și ȚARA UNGUREASCĂ, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la ALBA IULIA în ziua de 1 decembrie 1918, decretează UNIREA acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu ROMÂNIA”.
TRANSILVANIA, în istorie, pământ românesc, a făcut parte din DACIA, din statul roman, din Ungaria, din Imperiul Austriac.
Între 1526 și 1699, Transilvania a fost independentă, sub autoritate otomană, ca PRINCIPATUL TRANSILVANIEI. După 1699 sub administrație habsburgică, și-a păstrat statutul de STAT până în 1867, când a fost încorporată părții maghiare din IMPERIUL AUSTRO-UNGAR.
Evenimentele fierbinți ale vremii dovedesc faptul că UNIREA este O OPERĂ „de jos în sus” a poporului ca o răsplată a istoriei pentru sine, a întregii noastre națiuni sau mai istoricește – VOINȚA NAȚIUNII NOASTRE.
Dacă „observăm țara” înțelegem cum de-alungul timpului ROLUL DECISIV în MAREA UNIRE l-au avut ROMÂNII, transilvăneni, bucovineni, basarabeni etc. În cursul timpului, solidarizarea românilor din REGATUL ROMÂNIEI, cu aspirațiile lor, a constituit un sprijin de nădejde în această mare „OPERĂ”, astfel că 1 DECEMBRIE avea să devină SĂRBĂTOAREA NOASTRĂ NAȚIONALĂ DE SUFLET, pe tot cuprinsul ROMÂNIEI MARI.
URIAȘA IZBÂNDĂ ISTORICĂ NAȚIONALĂ a fost primită cu entuziasm și în „ținuturile” noastre – OLT și ROMANAȚI – sărbătorită prin manifestări deosebit de patriotice.
În SLATINA și CARACAL, atașamentul față de marea izbândă a fost „exprimat” prin mari adunări publice în piețe, adunări ale tinerilor din unitățile de învățământ, unde s-au rostit discursuri înflăcărat-patriotice și s-au recitat poezii pline de „românism” de către personalități recunoscute ca fiind „marcante” pentru epocă: TRAIAN BIJU, LEON GRIGORESCU, GEORGE POBORAN etc, consemnarea măreței UNIRI în publicațiile locale ale timpului ș.a.m.d.
Iată, de pildă, un document al timpului care ne face „să vibrăm” ȘI AZI, gândind la „trăirile” românești ale autorilor…
DOCUMENTUL NR. 283
1918, decembrie 1. Raport al școlii primare „Ionașcu” din Slatina către revizoratul școlar al județului Olt, exprimând adeziunea la actul Unirii și al prefacerilor revoluționare.
Școala primară „Ionașcu” din Slatina
Nr. 19
1 decembrie 1918
Domnule revizor,
Subsemnatul și colegii împărtășim vederile dv. și suntem animați de aceleași sentimente de muncă și devotament. După dezatru și ruină ni se impun eforturi puternice și dragoste nețărmuită de neamul martir, pentru a reclădi iarăși ceea ce clădisem cu atâta trudă.
Mai mult, vremurile de prefaceri ne impun să fim la înălțime și vrednici de ele. Suntem fericiți că trăim timpuri eroice și de izbândă a visului nostru de aur și că în sanctuarul gândurilor noastre de mărire, sărutăm azi icoana „României Mari”.
S-a zis: „Vremurile crează pe oameni, iar nu oamenii vremurile”, și de aceea dăscălimea română simte o legitimă mândrie că trăiește vremuri așa de mari și măgulit că i se face cinstea de a fi alături de factorii cari au realizat visul nostru de veacuri, pregătind vreme îndelungată conștiința națională.
Vă felicităm pentru greaua misiune ce vi s-a încredințat și vă dorim entuziasm, putere de muncă pentru a duce la bun sfârșit opera grea a educației.
Ne place a vedea în dv. totdeauna pe colegul nostru, așa cum vă exprimați, tovarășul nostru, colaboratorul, sau acel „primus inter pares” – primul între egali, iar nu pe șeful autocrat și despot.
Fiți sigur domnule revizor, că vom face din școală instituția cea mai democratică, acomodând principiile pedagogice cu firea „suis generis” a Românului, dându-i adevărata îndrumare spre viața practică, spre a face din săteanul nostru, din lucrătorul necălit un element conștient și bun gospodar și din femeile noastre bune muncitoare, bune gospodine și bune mame de copii.
Învățător
(ss)
Domnului revizor școlar al județului Olt (Arh. St. Slatina, Revizoratul școlar al județului Olt, ds. 8/1918-1919, f. 96-96 v.)
NOI, cei de AZI, să cinstim acea zi geroasă de început de decembrie 1918, căci ATUNCI, la ALBA-IULIA românii au înfăptuit cea mai strălucită izbândă din civilizația lor milenară, croindu-și propriul destin prin MAREA UNITATE NAȚIONALĂ.
PS. În 30 NOIEMBRIE, zi sfântă de sărbătoare creștinească românească, POLITICIENII – TOȚI – să-l roage pe SF. ANDREI să le „dea” măcar un strop de minte pentru ca ziua marii uniri – 1 decembrie CENTENAR să fie pentru EI și ZIUA ÎMPĂCĂRII NAȚIONALE.
