Evenimentele şi „întâmplătile” aiuritoare ale ultimilor ani mi-au întărit încă o dată convingerea că viaţa politică din ROMÂNIA post-decembristă a ajuns să semene cu scenariile unor filme în care tema este „hărţuiala primitivă” a unor derbedei şi haimanale de cartier rău famat.
Urmărind viaţa politică românească, privind la TV, citind presa, am impresia că trăiesc pe altă planetă, într-o zonă cenuşie, unde nu există legi, unde nu sunt reguli, unde nimic nu are sens, ba chiar parcă te afli în mijlocul oceanului, pe o corabie a nebunilor, pe o furtună cumplită.
Pe măsură ce trec zilele mă simt într-o sălbăticie fără margini, în care nimic nu are logică şi sens, nu există minţi civilizate şi oneste, cu adevărat umane. Zilnic dispare buna-cuviinţă, bunul simţ şi respectul faţă de cetăţeanul român, simplu şi curat. Iar eu, culmea, vreau să trăiesc într-un mediu curat, cu puţină demnitate, eleganţă şi umanism…
Sunt indihnat auzindu-i tot timpul cum îşi vorbesc politicienii de vârf, mai ales când îşi dai seama că niciunul nu are dreptate. Mă cutremur numai la gândul că „schingiuiesc” limba română, utilizând în atacurile directe şi indirecte cele mai murdare expresii sau abjecte replici.
Nu pot să-mi revin după ce asist şi aud cum folosesc cu atâta voluptate atacurile murdare, de mahala, pe care şi le „adresează” primii bărbaţi în stat, folosind un adevărat turnir al dispreţului, în care abundă expresii urâte…
Rămân uluit, cât prost-gust se gestionează prin aceste „acuzaţii reciproce de ţoapă”, pe care le utilizează aceştia, fie că este vorba de PREŞEDINTE- PREMIER- ŞEFII DE LA PARLAMENT, alţi lideri şi mulţi alţi politicieni, şi care, în „esenţa” lor, chiar că nu sunt demne de regnul animal.
În ultimele săptămâni, pe fondul aşteptatei campanii electorale, s-a declanşat „dialogul” când direct, când indirect, devastator, între lideri ajutaţi de acoliţii lor nătângi, nefăcând altceva decât să se umple de RIDICOL şi cu NOROIUL unor zurbagii de mahala.
Ca să pună parcă, capac peste oala cu ciorbă, în toiul tărăboiului apar diverşi circari, colorând peisajul de hărţuială promiscuă, ce pare că joacă rolul unui CLOVN EŞUAT în politica dâmboviţeană.
Personal, sunt indignat când îi văd şi aud pe aceşti circari şi clovni care urlă din rărunchi că ei sunt de partea poporului şi că nu pot dormi de dragul acestuia. Mi-e greu să-i mai văd şi aud când observ cum JUSTIŢIA îi descoperă că deşi au mâini, acestea „nu-s curate” şi vor să pară că stau pe picioarele lor dar „n-au picioare”. Mi-e urât să-i văd şi să îi tot aud cum încearcă să păcălească pe toată lumea prin speculaţii şi acuzaţii reciproce, că „s-au dat” fie cu ştiu ce alt „INAMIC”, contribuind tot mai mult la menţinerea unei atmosfere de neseriozitate şi „insecuritate” şi care, poate, Doamne fereşte (!), să scape de sub control.
M-am săturat să văd, aproape zilnic, oameni politici de la toate formaţiunile existente, pe care JUSTIŢIA, prin diversele sale instituţii, i-a „descoperit” ca infractori, aducându-le acuzaţii diverse, fie că este vorba de corupţie, de incompatibilitate, plagiat, falsuri diverse sau chiar i-a condamnat la închisoare băgându-i în puşcărie. Am un dezgust atunci când unii dintre ei sunt salvaţi şi „acoperiţi” de o majoritate parlamentară complice şi, în felul acesta, rămân mai departe pe posturi şi funcţii, ba chiar apar ca nesimţiţii pe la emisiunile TV de casă şi ne dau lecţii de moralitate.
Mă jigneşte profund, ca om, ipocrizia oamenilor politici, când văd cum ies la iveală găinăriile de tot felul. M-am săturat să suport lipsa de caracter a „bărbaţilor de stat” care au făcut din traseismul politic o practică pentru a se aşeza la „masa ciolaniadei”, iar când mă gândesc ce „va veni”, chiar în zilele următoare, mă îngrozesc cu adevărat.
Sunt consternat de propaganda ridicolă, „de gâgă”, pe care o practică întreaga clasă politică, asemeni unei procesiuni „în blană de oaie”, gen „PUPAT PIAŢA INDEPENDENŢEI”, bot în bot, şi mă întreb cum de nu intră în pământ de ruşine liderii acesteia când constată că sunt de fapt „cei mai mari ridicoli” ai timpului. Sunt îngrozit când văd că în „minunatul” nostru stat capitalizat acoperit de un IMENS RIDICOL alimentat cu „stăruinţă” de o armată de mediocri şi netrebnici aflaţi acum pe scenă, STANDARDUL DE VIAŢĂ ne situează pe ultimul loc din Uniunea Europeană.
M-am săturat să văd tot felul de piţigoi needucaţi, necultivaţi şi în esenţă PROŞTI, care pretind că mă reprezintă, mă guvernează şi mă dăscălesc, dar cărora, de fapt, nu le pasă de „saţietatea” mea. Mi-e pur şi simplu imposibil să mai suport „schimbul de lături” pe care-l practică zi de zi politicienii, şi aşa acoperiţi de ruşine şi mizerie.
Nu mai suport ariergarda parlamentarilor de partid şi de gaşcă, vorbind aiurea prin talk-showuri, analişti şi comentatori abonaţi, invitaţi de serviciu, gazetari nervoşi, veterani blazaţi, ocupaţi să aibă mereu dreptate în a arăta orice, numai viaţă politică nu.
M-am săturat să constat, seară de seară, criza de subiecte serioase la emisiuni TV de casă, dar să fim în schimb asaltaţi cu „evenimente şi ştiri jucate” la preţuri mici şi triviale, care ocolesc şi falsifică realitatea sub tăcere, mizeria în care se zbat milioane de români.
Nu mai vreau să aud bancuri proaste, băşcălie suburbană şi voci răstite care promovează trivialitatea crasă, furia golănească, ba chiar şi dezgustarea dejecţiei.
Nu mai suport să tot văd cearta de vorbe dintre pesedişti şi penelişti, azi parteneri la guvernare, în care se avântă, mai nou, cu mult curaj şi, nu în ultimul rând numeroşi gazetari de doi lei.
Vrând-nevrând, dacă se întâmplă să privesc unele emisiuni de la ANTENE, RTV, REALITATEA TV etc. constat cu stupoare cum moderatorii şi coordonatorii acestora, aceşti „bravi fii” ai poporului român sunt nărăvaşi, guralivi, răi de gură sau, şi mai concret, prost crescuţi, pentru a fi pe placul mogulilor.
Ambalaţi şi zâmbitori, ei „umplu de noroi” pe adversarii mogulilor, folosind toate resursele de care dispun, adică de cei patru-cinci „băieţi buni” (se poate citi şi slugi) ca să-i cotonogească pe inamici. Nu se sfiesc să pună pe ecran cifre, informaţii diverse aduse din condei ca să le iasă jocul până la reflexiuni metafizice.
În sfârşit, m-am săturat de multe, dar voi încerca să-i sfătuiesc şi să-i îndemn pe cei ce ne guvernează la un minimum de efort de ţinută pentru că „s-a prins” lumea care simte tot mai mult că este pur şi simplu sabotată de clasa politică şi mai ales de liderii ei.
Continui să cred, cu încăpăţânare, că românii vor să trăiască în propria lor ţară şi că nu cer nimic special. Ei cer doar un minimum de normalitate, cer să fie ajutaţi să-şi vadă liniştiţi de treabă, în condiţii omeneşti sau, cu alte cuvinte, să poată trăi mai bine în casa lor.
Prof. Ion Pătraşcu – Slatina
PS. Cele relatate sunt un minisegment al dezastrului naţional post-decembrist din „epopeea” „ROMÂNIA VÂNDUTĂ LA BUCATĂ”
