CĂLĂTORIND SPRE ŢARA VIKINGILOR

În lungul tur de aproape 6.000 km pe care l-am făcut cu autoturismul prin EUROPA, pentru a ajunge la ŢINTA PRINCIPALĂ – ŢARA VIKINGILOR – am admirat frumuseţi, într-un fel, greu de descris în cuvinte.

CĂLĂTORIND prin EUROPA spre acea destinaţie, parcurgi pe autostrăzi „ultrarapide” şi „ultramoderne”, dar te abaţi, în funcţie de obiective, şi pe şosele obişnuite şi sinoase, dar extrem de captivante, fiind mereu conştient de riscurile şofatului, ceea ce a presupus atenţie maximă.
Deşi „goneam” spre escalele planificate, niciodată nu m-am „săturat” de privelişti absolut fermecătoare.
Am vizitat o mulţime de locuri frumoase şi am poposit în numeroase oraşe de-a dreptul spectaculoase. Am observat cu atenţie ţinuta şi „starea” oamenilor şi am înţeles comportamentul lor. În plimbările prin aceste „aşezări”, am asistat la spectacole artistice, la muzicieni ce cântau la instrumente tradiţionale, am vizitat magazine în care se vindeau mărfuri absolut diverse, dar şi obiecte autentice rare, stabilimente istorice, culturale şi tot aşa. M-am „odihnit” în cafenele servind cafea sau îngheţată, stând la masă alături de „clienţi”, ocupanţi a multor mese.
Eram, împreună cu soţia şi nepotul, singurii străini ROMÂNI în acele localităţi de departe într-o „mare de oameni” care se preumbla la magazinele, unele foarte scumpe, sau la restaurantele, unele de lux, sau „aiurea” plimbându-se.

Aşadar, intram în UNGARIA şi mă îndreptam spre faimosul HUNGARORING. Acesta este situat în NORDUL BUDAPESTEI, fiind celebrul circuit de FORMULA I – AUTOMOBILISM, o zonă înzestrată pentru a fi cu adevărat odihnitoare şi relaxantă. Cursa „m-a uns la inimă”, deşi favoritul meu a ocupat Locul II în clasamentul cursei; chiar dacă urmăresc această cursă, anual, de peste 35 de ani, sunt obişnuit cu evenimentele de mare risc pe circuit ( abandonul rapid al lui MAX VERSTAPPEN la cca. 50m de la locul unde mă aflam).
De aici, în etapa următoare, autoturismul „m-a purtat” pe celebrele autostrăzi M1, A4, A1, A8, prin UNGARIA, AUSTRIA, prin VIENA şi LINZ, în GERMANIA, pe direcţia PASSAU, REGENSBURG, cu escală prelungită la NÜRNBERG. Aici am descoperit un ORAŞ GERMAN cu un uriaş merit istoric. Este după MUNCHEN, al doilea oraş ca mărime al BAVARIEI. Imaginea sa este dominată de turnurile, porţile şi zidurile medievale ale centrului istoric. Datorită dietelor imperiale care se ţineau la castelul NURNBERG, era considerat capitală pentru „sfântul împărat roman”. Printe monumentele istorice uimesc fântâna gotică SCHÖNER BRUNNEN din secolul al XIV-lea şi biserica FRAUENKIRCHE, dar şi cel mai mare muzeu de istorie şi cultură din GERMANIA.

Pentru mine principala atracţie a reprezentat-o PALATUL DE JUSTIŢIE, unde la 20 NOIEMBRIE 1945 a început ceea ce ISTORIA „va păstra” pe vecie – PROCESUL DE LA NURNBERG.

SALA TRIBUNALULUI, cu boxa acuzaţilor cu două rânduri de bănci lungi de lemn, în faţa cu masa judecătorilor, lângă, aşezată pe un podium înalt, cu ferestre mari între care atârnau „steagurile SUA, MAREA BRITANIE, FRANŢA, şi URSS”, te întoarce parcă în timp rămânând „uluit” gândind la procesul timpului pentru cei mai sângeroşi ani ai timpurilor.
NÜRNBERGUL reprezintă o piatră de hotar pe calea spinoasă a dreptului internațional și un avertisment pentru oamenii de stat și politici din întreaga lume, un pas important pe calea istorico-mondială a supunerii VIOLENȚEI de către JUSTIȚIE.

De la NÜRNBERG m-am îndreptat mai departe prin GÖTTINGEN și HANOVRA spre următoarea escală importantă: HAMBURG.
Este cel mai important port și, după BERLIN, al doilea oraș ca mărime al GERMANIEI. A fost intemeiat de CAROL CEL MARE la confluența râurilor ALSTER și ELBA. A jucat un rol importnat în EVUL MEDIU ca oraș hanseatic. Azi, este un puternic oraș industrial și șantier naval, dar și de cultură. Are multe muzee între care MUZEUL DE ARTĂ KUNSTHALLE și MUZEUL DE ARTIZANAT.

Centrul vieții de noapte este strada REEPERBAHN. Este un oraș „divers populat”, care, și cred că nu mă înșel, nu prea târziu, ca urmare a migrației masive, va deveni „jumătate neeuropean”.

După două zile de „staționare” aici, lăsând în urmă acest mare oraș german, pe o arșiță cumplită, m-am îndreptat spre ȚINTA PRINCIPALĂ: DANEMARCA – ȚARA VIKINGILOR.
Am trecut prin orașul FLENSBURG – port la Marea Baltică, așezat pe frontiera dintre cele două țări, fără să fiu „controlat”. Aici, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, KARL DÖNITZ și ce mai rămăsese din guvernul lui HITLER au avut sediul la CASTELUL ROȘU, azi ACADEMIA NAVALĂ MÜRWIK.
În DANEMARCA, un ținut  de câmpie cultivat, am admirat așezările umane – SATE și ORAȘE, cu castele de țară, iar multitudinea de insule abundă în porturi și localități cu o arhitectură, parcă specifică NORDULUI.

DANEMARCA este o monarhie constituțională. În secolul al VI-lea,VIKINGII ocupă acest teritoriu din care, în sec. 9-10 întreprind expediții îndepărtate, ajungând pe coastele ANGLIEI, ale regatului FRANC, până în MAREA MEDITERANĂ și probabil pe la anul 1000 au ajuns în America.

STATUL VIKING a fost întemeiat de GORM CEL BĂTRÂN (900-935), atingând sub KNUT CEL MARE (1018-1035) cea mai mare întindere. Pentru că mai târziu a fost aliat al lui NAPOLEON, a suportat represiuni din partea MARII BRITANII și a SUEDIEI.
După Al Doilea Război Mondial, Danemarca este un factor activ în politica vremii, ca fondator ONU (1945), NATO (1949), AELS (1960).
Este de admirat orașul RIBE, cel mai vechi din DANEMARCA, unde, în 860 s-a ridicat prima biserică din SCANDINAVIA, iar în sec. XI prima catedrală daneză din piatră. Tot aici se află cel mai vechi muzeu danez: ANTIKVARISK SAMLING.

Orașul VIBORG – veche așezare a vikingilor din sec al VIII-lea a fost până în sec al XVI-lea locul unde se încoronau regii danezi. Aici a activat savantul MORTENSEN, care a avut ideea să folosească inele de aluminiu pentru a urmări traseele păsărilor migratoare.
În HELSINGER, oraș portuar din insula daneză SJAELLAND este de admirat castelul KRONBORG, unde a „tronat” prințul HAMLET, care a inspirat tragedia lui SHAKESPEARE, castel aflat în patrimoniul UNESCO.
ȚARA VIKINGILOR constituie placa turnantă a legăturilor SCANDINAVIEI cu restul EUROPEI și deși este lipsită de resurse de subsol notabile, economia este puternic dezvoltată. Este o țară extrem de bine „gospodărită”, cu o curățenie exemplară, cred cu cea mai bună și rece apă potabilă și pe deasupra și fără bani.

Relieful este dominat de o câmpie vălurită, puternic marcată de urmele glaciațiunii cuaternare, având și coline și văi largi, presărate cu multe lacuri. Pe țărmul de vest se văd dune albe de nisip și lagune, iar în nord numeroase fiorduri.

ROMÂNIA NOASTRĂ a stabilit relații diplomatice cu ȚARA VIKINGILOR la nivel de LEGAȚIE, încă din 1917, pentru ca în 1965 acestea să fie ridicate la nivel de ambasadă, relații amicale întărite ulterior prin vizita prim-miniștrilor ION GHEORGHE MAURER în 1966 și JENS OTTO KRAG în 1967.

Luându-mi „la revedere”, parcă prea repede, de la impresionanta ȚARĂ A VIKINGILOR, gândurile mele se îndreptau către ȚARA MEA, înzestrată cu frumuseți naturale copleșitoare, cu relieful ei MAIESTUOS, cu OAMENII ei cu CALITĂȚI SPECIALE și cu TRECUTUL SĂU GLORIOS.
Urcându-ne în autoturism, acesta ne-a purtat prin NORDUL GERMANIEI, pe o „magistrală” autostradă, spre BERLIN-POSDAM și apoi FRANKFURT PE ODER prin regiunea lacustră împădurită – BRANDENBURG.

Inima BERLINULUI este un bulevard larg de 53 de metri – KURFÜRSTENDAMM, cu peste 1000 de magazine, restaurante și galerii comerciale. Dintre locurile istorice atrag atenția clădirea REICHSTAGULUI, fortăreața SPANDAU, biserica KEIZERULUI WILHELM și multe altele.
FRANKFURT PE ODER excelează în primul rând ca vechi oraș universitar și hanseatic și prin monumentala PRIMĂRIE în stilul goticului târziu.

Escala principală a fost în POLONIA, în orașul POZNAN, situat la jumătatea distanței BERLIN-VARȘOVIA, parcurgând o splendidă autostradă, plătind 38 de zloți.
POZNAN – fosta capitală medievală a POLONIEI are o impresionantă PRIMĂRIE (RATUSZ) a cărei clădire datează din sec. XVI-lea. Pe insula TUMSKI de pe râul WARTA se află impresionanta catedrală SF. PETRU și PAVEL, intemeiată în sec. X-lea, cu mormântul primului rege al POLONIEI, BOLESLAV CEL VITEAZ, și cel al tatălui său, cneazul MIESZKO I – întemeietorul de facto al primului stat polonez.
Despărțindu-mă de „peisajul” oferit aici m-am îndreptat spre „escala prelungită”, din POLONIA – CRACOVIA. În cele două zile de staționare în această zonă aveam să revăd acest „ORAȘ IMPERIAL”, precum și, parcă la POLUL OPUS, cel mai mare LAGĂR NAZIST: AUSCHWITZ- BIRKENAU.

CRACOVIA (KRAKOW)
Fostă reședință a regilor polonezi, în sec. XIV-XVI, CRACOVIA este al treilea oraș ca mărime al POLONIEI, după VARȘOVIA și LODZ. Orașul este dominat de dealul WAWEL, de deasupra VISTULEI, pe care se află marea catedrală gotică, unde erau încoronați și înmormântați regii polonezi și CASTELUL REGAL în stil predominant renascentist.
În CRACOVIA se află cea mai veche UNIVERSITATE poloneză fondată în 1364, unde a studiat NICOLAUS COPERNIC. Centrul istoric este piața principală (RYNEK COLOWNY) cu HALA de HAINE. Nu departe se află bazilica gotică SF MARIA, cu altarul unicat, sculptat în lemn în sec. XV.
Printre episcopii CRACOVIEI s-a numărat și KAROL WOJTYLA, devenit ulterior PAPA IOAN PAUL al II-lea. Dar, la 80 km de CRACOVIA, spre KATOWICE se află cel mai mare fost lagăr nazist: AUSCHWITZ-BIRKENAU, în localitatea BRZEZINKA. În apropiere de oraşul

OSWIECIM, UNDE, SUB LOZINCA „MUNCA ELIBEREAZĂ”, au avut loc cele mai odioase crime. Scopul înființării lui de către naziști a fost distrugerea unor monorități europene: evrei, țigani etc, prin mai întâi muncă forțată, până la epuizare, sau direct prin camerele de gazare și apoi crematorii.
A fost aleasă această așezare pentru că era cea mai convenabilă ca acces și transport, iar ținutul din jur oferea posibilități optime de izolare. Au fost ucise aici milioane de oameni: cam trei milioane, până în 1943, după spusele comandantului de lagăr RUDOLF HÖESS, spânzurat în 1947 în fața crematoriului din lagăr, în urma condamnării pentru crime împotriva umianității și cam patru milioane până în 1944, după spusele asasinului nr. 1 al evreilor ADOLF EICHMAN – judecat, condamnat la moarte și executat, după ce a fost prins de serviciul secret israelian, în anul 1962, din care 90% evrei, restul țigani, polonezi și multe alte etnii.

În iulie 1947, SEIMUL POLONIEI a decis ca acest complex de lagăre să fie transformat în MUZEU (apropo: în vizitele făcute în „vremea trecută” intrarea era gratuită, AZI prețul este de 50 zloți), iar în 1979 UNESCO l-a declarat ca parte a moștenirii culturale universale pentru ca aceste atrocități să rămână vii în amintire, iar victimele terorii naziste să nu fie uitate niciodată.
După cele peste două ore de vizită, în minte mi-au rămas – „IADUL PE PĂMÂNT” și „SĂ NU UIT NICIODATĂ!”, mai ales că mi-am amintit „scrisele” lui HITLER în „MEIN KAMPF” în caz că ar fi câștigat războiul: „Prin metodele sale de selecție SS-ul formează rezerva de conducători, cu ajutorul căreia va fi guvernat imperiulși peste o sută de ani, fără a trebui să-ți mai bați capul pe cine să numești în cutare sau cutare funcție”.
Întorcându-mă la CRACOVIA , gândind retrospectiv, am înțeles de ce în NÜRNBERG-ul vizitat cu câteva zile înainte avea să se consume ATUNCI adevăratul „AMURG AL ZEILOR” de R. WAGNER.

În ziua următoare am plecat spre casă, ROMÂNIA NOASTRĂ care se afla la distanță mare, la foarte mulți kilometri. Spre SLOVACIA am parcurs peisajul fascinant al zonei cu stațiunea ZAKOPANE, cunoscut centru al sporturilor de iarnă din Munții TATRA, iar vara, ca punct predilect pentru excursii. Traversarea munților a fost spectaculoasă, chiar dacă asta a presupus ridicarea gradului de atenție în ȘOFAT.
Orașul KOSICE impresionează ca o adevărată metropolă în centrul SLOVACIEI, iar catedrala gotică și clădirile baroce și clasiciste din cartierul vechi stârnesc o veritabilă admirație.
„FĂRĂ GRANIȚA” cu UNGARIA, deplasarea am continuat-o prin țara vecină spre MIȘKOLC, de unde, pe o autostradă, am ajuns foarte repede la DEBREȚEN.

DEBRECEN – este al doilea oraș ca mărime al UNGARIEI, situat în ESTUL țării. A fost centrul protestantismului, fiind supranumit „ROMA CALVINĂ” și impresionează prin cel mai vechi colegiu calvinist din secolul al XVI-lea și marea BISERICĂ „REFORMÁTUS NAGYTEMPLOM”.
Ajuns la POPAS, ORADEA noastră m-a impresionat prin „eleganța” de secol XIX, dar comparând cu locurile în care am poposit, și prin cazare, masă și preț – excelente. (Apropo, o constatare: în Vest, scumpețe mare: o bere la HAMBURG „echivala” cu 5-6 beri din ROMÂNIA. În POLONIA, în schimb, costul „coșului zilnic” era foarte convenabil).
După o „odihnă liniștitoare binemaritată”, în ziua următoare am plecat spre SLATINA MEA, traversând minunații APUSENI, apoi pe superba autostradă DEVA-SIBIU, și apoi pe inegalabila VALE A OLTULUI.

Ca un făcut, mi-a dispărut TOTAL emoția uriașei deplasări „în necunoscut” – întărindu-mi – pentru a câta oară (?) – convingerea că PATRIA NOASTRĂ este cea mai frumoasă ȚARĂ din EUROPA, meritându-și cu prisosință și numele de „DACIA FELIX”.

Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt