Creația lui EMINESCU este a unui GENIU cu VIZIUNI COSMOGONICE, iar EL va dăinui veșnic și pentru „LUMEA VIITOARE”. EMINESCU – poetul UNIVERSAL va rămâne, în primul rând, POETUL DE CONCEPȚIE, deși mulți dintre „CRITICI”, unii chiar redutabili, au fost stânjeniți în analiza subînțelesurilor discrete ale operei sale. În esența ei, opera lui EMINESCU este o operă de GENIU, multilaterală și de înălțime, mai ales că alături de POEZIA sa uriașă stau, la loc de cinste, și preocupările sale de natură științifică.
EL, GENIUL, are însemnări și aprecieri în contextul timpului, dar cu o uimitoare putere vizionară în domeniul științelor politico-sociale – FILOZOFIE, SOCIOLOGIE, ISTORIE, până la MUZICĂ, în condițiile în care la VIENA și BERLIN a urmat cu conștiinciozitate cursuri de: DREPT ADMINISTRATIV, ECONOMIE POLITICĂ, STATISTICĂ etc. Ca urmare, GENIUL și-a conturat CONCEPTE TEHNICO-ECONOMICE care uimesc prin ACTUALITATEA valabilității lor și care pot constitui o adevărată operă socio-economică.
Iată câteva dintre acestea…
INDUSTRIALIZAREA – ca un fenomen istoric-economic necesar pentru progresul societății și pentru care trebuie „să se învețe mai întâi carte” și spunea, absolut superb, referindu-se la NOI: „să nu rămânem popor agricol, ci trebuie să devenim nație industrială, măcar pentru trebuințele noastre”, căci, adăuga tot EL: „o nație care produce grâu poate trăi foarte bine, dar nu poate avea LUXUL națiunilor industriale înaintate”.
EFICIENȚA ECONOMICĂ – pe care o definește magistral ca „o dreaptă companie între foloasele aduse de o cheltuială și sacrificiile făcute pentru ea, aceasta în economia statului, dar și individuală”.
În același timp, uimește cu cât patriotism privește EL relațiile cu LUMEA când spune: „să nu plagiem legi străine, traduse din alte țări”, pentru că, va exemplifica MARELE EMINESCU, tot magistral: „vindem ocaua de lână cu 1 franc, iar el o face postav pe care ți-l dă cu 20 de franci” sau: „ia paie de orez degeaba și îți dă apoi pălărie cu 4 napoleoni”.
PRODUCȚIA DE VALORI – pe care o definește, magistral, ca „o acțiune ce naște, produce un produs de valoare superioară față de tot ce presupune producția propriu-zisă” și pe care o leagă de nevoia unei administrații care să înlăture „piedicile care se opun dezvoltării economice și intelectuale a unei țări”, pentru că, mai spune EL: „un mic «șurub greșit» în viața și organizarea societății îngroapă o națiune”.
MARELE EMINESCU a avut preocupări deosebite pentru științele exacte și tocmai de aceea (dacă analizăm atent) OPERA sa este impregnată de numeroase dovezi în acest sens și, în consecință, se poate aprecia că în LITERATURA ROMÂNĂ este singurul care a reușit să-și clădească, pe baze științifice, propriul „proiect literar”.
Nu întâmplător, în minunatele creații: LUCEAFĂRUL, SCRISOREA I, II, V, GLOSĂ, LA STEAUA (în treacăt fie spus – traduse în aproape toate limbile din lume), găsim minunate dovezi asupra unor științe.
MARELE POET a fost pasionat de FIZICA lui NEWTON, WATT, BERNOULLI, GALILEI și de aceea, în opera sa găsim expresii și nuanțe legate de „legi fizice”, observații legate de căldura corpului, a forței centrifuge, calorimetrie etc, cărora le dă o formă lirică.
MINUNĂȚIA LITERARĂ A LUI este și urmare a „pasiunii sale” pentru MATEMATICĂ, ASTRONOMIE, FIZICĂ, ȘTIINȚELE NATURII, iar referirea la rolul acestora este uimitoare: „ȘTIINȚA cere legi și anume de-o generalitate atât de sigură încât să nu fie excepție”, sau: „armoia și ordinea intră în locul HAOSULUI”, pentru că EMINESCU a fost „marcat” în permanență de relația ȘTIINȚĂ-CULTURĂ.
În cugetările sale, face multe referiri la știință și chiar dacă n-a scris o operă referitoare la „maxime științifice” în POEZIA, PROZA, TEATRUL, PUBLICISTICA lui sunt cuprinse numeroase reflecții uimitoare ce demonstrează măreția gândirii, sensibilității și spiritului său.
POETUL a avut un INTERES POZITIV pentru MECANICĂ și MAȘINI, iar ELECTRICITATEA l-a fascinat, mai ales că, fiind „contemporan” cu MAXWELL, FARADAY și HERTZ, a studiat-o definind-o de o actualitate dezarmantă: „Marfa care se tranzacționează între producător, furnizor și consumator, dar spre deosebire de celelalte mărfuri, energia electrică se consumă simultan cu producerea” sau „electricitatea este același curent de putere ca o forță fără spor, fără scădere”.
A fost „obsedat pozitiv” de mașinism care a însemnat „dibăcia unui popor de a substitui forța mușchilor, de a folosi agenți naturali pentru a crea mașini”, astfel ca OMUL să folosească VÂNTUL, APA, ABURII, făcând din ele „slugi muncitoare”, subliniind avantajele acestora pe plan social, prin „mecanizarea activităților”.
