Documentându-mă asupra PROGRAMULUI DE GUVERNARE actual, „am ajuns” la FINALUL său și în același timp la ÎNCEPUTUL lui. Ca atare, mă întreb:
– CARE va fi „PASUL” următor al NOULUI GUVERN pentru a începe acest „MERS” spre „a modifica” ULTIMUL LOC în EUROPA ocupat constant până acum de „ȚARA MEA”?
Ar fi vorba, de fapt, de ce trebuie făcut practic pentru că problemele cu care se confruntă ȚARA sunt rezultatul unei CONCEPȚII ERONATE privind „GESTIONAREA” EI de către LIDERII care s-au succedat și acționat tot mai prost în perioada postdecembristă.
Aș putea întocmi o LISTĂ MARE cu ceea ce trebuie făcut practic, dar punând la îndoială răbdarea guvernanților o reduc doar la URMĂTOARELE:
– O MINTE INTELIGENTĂ, dar care nu există acolo unde ar trebui să fie, să aplice un alt tip de POLITICĂ FISCALĂ.
– CE ÎNSEAMNĂ O POLITICĂ FISCALĂ INTELIGENTĂ în actuala stare în care se află SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ pentru a dilua efectele CRIZEI și spre a asigura DOUĂ OBIECTIVE cu prioritate absolută: RESURSE FINANCIARE pentru OAMENI și LOCURI DE MUNCĂ pentru TOȚI.
O asemenea POLITICĂ FISCALĂ are ca AXĂ CENTRALĂ REDUCEREA impozitelor, taxelor, datoriilor, obligațiilor financiare CARE AU TOT CRESCUT, ea fiind posibilă prin (ÎN SINTEZĂ):
1. PLATA IMPOZITELOR pe venit sub forma unei COTE UNICE de 10%. La fel și impozitele pe profit, dar nu și pentru BĂNCI.
2. SCĂDEREA CONTRIBUȚIEI SOCIALE cu 50%.
3. REDUCEREA GENERALĂ a T.V.A la 10%.
4. „REORDONAREA FISCALĂ” printr-un alt SISTEM DE TAXE cu cel mult 10 TAXE în locul celui actual extrem de împovărător. Aceste 4 măsuri ar conduce la CREȘTEREA RADICALĂ a gradului de colectare a taxelor și impozitelor ar STIMULA CONSUMUL și ar diminua masiv EVAZIUNEA FISCALĂ și CORUPȚIA.
5. RENUNȚAREA la TAZAREA EXAGERATĂ a unor SISTEME care funcționează în cadru privat, fie vorba chiar de SĂNĂTATE și ÎNVĂȚĂMÂNT.
6. ATENȚIE – RENUNȚAREA CURAJOASĂ la SISTEMELE ACTUALE de SALARIZARE și PENSII(!) care sunt cele mai nedrepte din EUROPA – în contextul alcătuirii „sănătos de realiste” a celor două bugete în cauză…
ȘTIȚI:
a) În anii 80, la analiza bugetului, PREȘEDINTELE punea o singură întrebare: RAPORTUL VENITURI-CHELTUIELI? Răspunsul era mereu: VENITURI mai mari cu 10% față de CHELTUIELI, căci acel 10% era PLUSUL pentru situații neprevăzute: SECETĂ-INUNDAȚII; EPIDEMII-CATASTROFE; NEVOI MILITARE neprevăzute etc. NU se „pomenea” de DEFICIT.
b) SALARIZARE – Raport 1 la 5; O situație care poate să pară HAZLIE ce-i privea pe bugetari, dar reală. PREȘEDINTELE avea cel mai mare salariu din țară, dar de numai 12000 lei și 3000 lei indemnizație, în timp ce salariul de la cota 1 era între 2500 și 3000 lei. De la EL în jos se scădea câte 1000 lei pentru primul-ministru și tot așa în jos pentru miniștri și ceilalți demnitari.
Pentru că EL avea cel mai mic salariu, ca FUNCȚIE, din lume, i s-a propus o GRILĂ de salarizare cu 20000 lei – EL, și apoi câte 1000 lei în minus pentru CEILALȚI. A aprobat, dar numai cu 16000 lei pentru EL, iar ceilalți, în jos, minus 1000 lei.
Și, totuși, acel SISTEM 1 la 5 funcționa foarte bine până la „RELAXARE” prin concedii și excursii în țarăși „lumea socialistă”. Apropo de buget – era o PREVEDERE „SACRĂ” să se construiască 100.000 de apartamente/an, în perioada 1980-1986 s-au construit mai multe chiar: 740.000 apartamente repartizate gratuit.
Sigur, se vor găsi unii să invoce NOILE LEGI ECONOMICE, economia de piață, cerere și ofertă etc, dar îi invit să se documenteze bine și obiectiv, mai întâi asupra REALITĂȚILOR ce-i „APASĂ” pe CEI MULȚI și care „au mai rămas” în țară în SĂRĂCIA LUCIE în care se zbat și asupra „TRAGEDIEI” CELOR PLECAȚI DIN ȚARĂ ȘI ABIA APOI SĂ vorbească.
7. REDUCEREA DRASTICĂ a „SUPRAAPARATULUI” ADMINISTRAȚIEI CENTRALE și LOCALE cu cel puțin 30%.
a) să se micșoreze parcul mijloacelor auto de la 10000 de bucăți la 100 (cum era, și „treaba” mergea ca pe roate) ca unitate de măsură pentru că aici sunt cheltuieli enorme, nejustificate, și multe abuzuri.
b) reducerea cheltuielilor operaționale ale întregii ADMINISTRAȚII PUBLICE, ajungând la mai puțin de 1% din P.I.B.
c) eliminarea totală a enormelor cheltuieli inutile cu caracter propagandistic și „mai ușor” cu finanțarea partidelor.
d) dar ECONOMIA SUBTERANĂ însoțită de EVAZIUNEA FISCALĂ și CORUPȚIA; Dar „lipitorile” care încasează sume enorme în afara funcției prin te miri ce „meșteșuguri” de la predarea de ORE la „facultăți de doi lei” (pe care, de fapt, nici nu le prestează), până la cele „cuvenite”, chipurile ca membrii în CONSILII de ADMINISTRAȚII, COMIȚII și COMITATE și tot așa etc, ce sună a o TOTALĂ BĂTAIE DE JOC la adresa CONTRIBUABILULUI.
e) și CÂTE, și CÂTE și MAI CÂTE… la cei care încasează – pe persoană fizică – mai multe VENITURI care depășesc o jumătate de miliard/lunar, gen CCR.
8. O sursă importantă, ca o garanție, este politica INVESTIȚIILOR, fie PUBLICE, fie PRIVATE, astfel ca, treptat, contribuția privată la P.I.B.-ul statului să ajungă la aproximativ 70%.
9. O altă sursă se poate realiza prin îmbunătățirea cu facilități reale a INVESTITORILOR în AGRICULTURĂ și TURISM, chiar prin CONCESII pe o perioadă îndelungată de la STAT, la un preț rezonabil pe an.
10. O adevărată revoluție în agricultură, astfel ca milioanele de hectare lăsate de „IZBELIȘTE” să fie lucrate și prin care STATUL să sprijine pe FERMEIRI în organizarea de forme asociative productive și rentabile ce ar aduce venituri mari la bugetul de stat.
În contextul celor de mai sus, amintindu-mi de politica economică a lui RONALD REAGAN, asemănătoare perioadei prin care trecem, TOATE RESURSELE printr-o gestionare ingenioasă, inteligentă și mai ales „CURATĂ”, vor asigura, fără probleme, pentru România, un alt statut în Europa, chiar cu numărul 7.
