E complicat ca într-un ziar de provincie să abordez o temă de interes național, în condițiile în care este vorba de subiectul zilei. Dacă mai ținem seama și de faptul că spațiul public e inundat de păreri pro sau contra, e riscant, din punct de vedere al audienței. Și, totuși…
România e, cu mult înainte să fi spus asta președintele Iohannis, un stat eșuat! În fiecare zi găsim exemple care să susțină afirmația făcută publică acum câteva zile tocmai de unul dintre responsabilii statului. Ne lovim, mulți dintre noi, în viața de zi cu zi, de statul eșuat. Atunci când plătim meditații la profesori care uită să-și facă treaba în sălile de clasă, când dimensiunea unui petic de pământ, măsurată de un primar ostil, nu are corespondență în metricul standard, când biserica își ascunde contractele de servicii făcute cu bani publici, când dai cinci lei să i se schimbe unuia de-al tău cearșaful la spital, când ai sentimentul că pe 25 ale lunii plătești, în zadar, impozite și taxe statului. Statul român, în conceptul actual, este nefuncțional. Doar un mort ținut în șifonier, pentru ca rezidenții să-și poată încasa… pensia.
În actualele condiții, date de situația pandemică, de contextul care ne așează la coada lumii civilizate, pe fondul incapacității sistemului sanitar public, singura soluție pentru a traversa în viață această perioadă complicată, e vaccinarea! Cu toate riscurile secundare, minore dealtfel, în raport cu ce înseamnă aceleași riscuri și complicații, fie ele și secundare, date de boala în sine.
Nu trebuie privite neapărat imaginile oferite de media generalistă, cu oameni în terapie, unde, în treacăt fie spus, din patru, doar unul pleacă acasă, iar ceilalți trei, pe un alt drum… E de ajuns o fotografie de ansamblu asupra normalității din țările unde rata de vaccinare se apropie de maximul populației din zona respectivă. Aici nu mai e vorba de un experiment pe români! E necesară puțină rațiune pentru a compara ce e acolo și ce-i la noi. Opțiunea este a fiecăruia, dar aici, posibilitatea de a alege, e cam între șansa la viață și șansa la… complicații severe. Am evitat partea de final a comparație. Nu subscriu fatalității, dar astăzi, acum, în raport cu ceea ce știe și poate știința medicală și ansamblul elementelor de civilitate, altă soluție nu există.
Restul comentariilor, al părerilor de orice fel, își pot avea rostul, dar nu ar trebui să influențeze ideea că doar binele asociat sănătății publice contează. Și, încă un aspect: nu vă bazați pe stat! E incapabil, eșuat până la urmă… Luați-vă destinul pe persoană fizică! Măsurați-vă punctele de sprijin în realitate, pentru a nu avea nevoie de susținere din afară. Iar unul dintre aceste puncte de sprijin este vaccinul!
Dar, opțiunea este a fiecăruia…
