Senatorul Paul Stănescu atacă lipsa de empatie a premierului Cîțu față de copii este patologică.
„S-a opus constant creșterii alocațiilor încă de când era ministru de finanțe. În loc să-i susțină pe cei mici în această perioadă dificilă a împărțit doar dreptate liberală: tunuri cu măști și echipamente medicale, împrumuturi luate pe spatele pensionarilor și copiilor, ignoranță față de salariați și agricultori, promisiuni deșarte pentru IMM-uri.
Dublarea alocațiilor ar fi trebuit să fie prima lui grijă de când a ajuns premier. Chiar dacă a fost introdusă în lege de PSD. Copiii nu visează sigle de partide, ci doar un trai mai bun. Dar guvernarea de dreapta a zis: NU, atunci, NU acum.
Mi-aș dori ca joi, când Cîțu a zis că va semna ordonanța de urgență de amânare a creșterii alocațiilor, să se poată uita în ochii unui copil care a trecut prin această pandemie. Să-i spună: nu îți cresc alocația pentru că eu am de cumpărat primăriile PNL, am de câștigat niște alegeri interne, am de luat bani de la UE garatând austeritate pentru tine, am de împărțit bani și cu USR-PLUS. Nu am timp de tine, copile, tu nu ești astăzi în planul nostru de guvernare. Poate din 2023 sau chiar la Paștele Cailor.
Mi-ar fi rușine să fiu în locul parlamentarilor PNL care vor trebui să explice familiilor că nici anul acesta copiii nu sunt importanți. Dacă vrea să facă ceva cu adevărat fantastic, chiar dacă a trecut 1 iunie, Cîțu ar putea să anunțe joi că va respecta legea și va dubla alocațiile. Ar arăta că ține și cu românii, nu doar cu buzunarele clienților lui. Sau ar putea să se apuce să implementeze planul propus de PSD pentru creșterea natalității.
Pandemia putea fi un moment al solidarității. Degeaba e Cîțu economist, dacă nu înțelege o realitate simplă: în pandemie, inegalitatea a crescut. Am avut, ca țară, șansa de a le arăta copiilor că îi susținem, pensionarilor că-i respectăm, românilor afectați de pierderea veniturilor, că nu sunt singuri. Dar guvernele de dreapta, Orban/Cîțu, au spus, că aceștia NU merită atenția lor. Fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu, scapă cine poate”.
