În „Ziarul de Olt”, 9-15 aprilie 2021, a apărut articolul 1989 – „Din primăvară până-n toamnă”, sub semnătura d-lui prof. Ion Pătraşcu, căruia îi transmitem stima noastră.
Aducem şi noi informaţii şi opinii care să ajute cititorii să înţeleagă ce s-a întâmplat în zbuciumatul an 1989.
Orice sistem social-politic, la un moment dat, trebuie reformat (“pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale”). Şi sistemul communist, în anii ’70-80 ai secolului trecut, trebuia să intre într-un amplu proces de reforme, pentru că încremenise în maoism şi în brejnetism. Sarcina reformării sistemului şi-au luat-o Deng, cel care a preluat puterea în R.P. Chineză, după moartea lui Mao, în 1976, şi Mihail Sergheevici Gorbaciov, în U.R.S.S., după ce au murit unul după altul Brejnev, Andropov şi Cernenko. Metodele lor au fost diferite. Deng, care îl citise cu atenţie pe Marx, a pornit-o dinspre economic spre politic. Economicul determină politicul şi “nu contează ce culoare are pisica, important este să prindă şoareci”. Metoda lui Deng a reuşit. Motanul chinezesc a devenit un elefant, care nu dă semne că trage să moară. Dimpotrivă!
Gorbaciov a pornit-o invers. Ori nu îl citise pe Marx, ori era “prostălău” după cum ne informează Dumitru Popescu – Dumnezeu, în cartea “Elefanţii din porţelan”. Deci Gorbaciov a pornit-o dinspre politic spre economic. Frumoasele cuvinte perestroika (reconstrucţie), glasnost (transparenţă), upravlenia (accelerare) s-au dovedit vorbe goale, astfel că, după aproape cinci ani de gorbaciovism, în 1989, U.R.S.S. era în colaps. Era nevoie de circa 100 de miliarde de dolari pentru a-i reporni motoarele. De unde să ia această sumă imensă? Cine îi va da? Occidentul, fireşte, dar nu degeaba. U.R.S.S. trebuia să renunţe la “lagărul socialist”, adică la ţările din Europa Centrală şi de Est, în care se instauraseră regimuri comuniste după Al II – lea Război Mondial. Gorbaciov a fost de accord. Prin decizia Biroului politic al Comitetului Central al P.C.(b) al Uniunii Sovietice, Lagărul Socialist a fost livrat Occidentului contra sumei de 92 miliarde de dolari. K.G.B., G.R.U. şi alte structuri au primit ordine să înlocuiască pe vechii comunişti, ceea ce au şi făcut. Astfel, pe 10 octombrie 1989, în Ungaria a fosr desfiinţat P.M.S.U. (comunist) şi înlocuit cu Partidul Socialist Maghiar. La 18 octombrie 1989, în Polonia, s-a renunţat la rolul conducător al P.M.U.P. (comunist). La 9 noiembrie 1989, cădea Zidul Berlinului, ceea ce a constituit sfîrşitul simbolic al regimului comunist în Germania de Est. La 17 noiembrie 1989, în Cehoslovacia începe “revoluţia de catifea”. În Bulgaria, la 18 noiembrie 1989, Jivcov este înlăturat. În România, Nicolae Ceauşescu nu vroia să plece în ruptul capului. De aceea a fost pus în aplicare Planul Nistru, alcătuit între 1965 şi 1969 şi reactualizat anual. Aceasta a însemnat o invazie brutală a Uniunii Sovietice în România, cu vărsare de sânge, cu suferinţe şi cu asasinarea Ceauşeştilor. Despre “revoluţia română” s-a scris şi se va mai scrie. Pentru cei interesaţi, recomandăm cartea lui Tudor Păcuraru, Planul Nistru – 1989”(Implicarea G.R.U. în Revoluţia din Decembrie), Editura Evenimentul şi Capital, Bucureşti, 2020.
Mulţumim domnului profesor Ion Pătraşcu pentru ce a făcut şi face spre a lămuri misterele zbuciumatei noastre istorii.
Prof. Nicolae Gonţ – Topor
Prof. Dr. Ştefania Marineanu
