Odată cu trecerea timpului, „se împrăştie” ENIGMA ce a învăluit evenimentul, încât AZI se pot face REFERIRI CONCRETE la ceea ce a însemnat ATUNCI.
Pentru a înţelege mai uşor, CITITORUL ar trebui să aibă în minte faptul că RELAŢIILE SOVIETO-AMERICANE au fost întotdeauna extrem de importante pentru „ORDINEA MONDIALĂ”.
Aşadar, MALTA – 1989 „a reflectat”, în primul rând, o REALITATE DE ATUNCI, absolut diferită de situaţia actuală şi de aici şi NEVOIA unor interpretări şi analize obiective şi tocmai de aceea EA trebuie istorisită pe înţelesul TUTUROR.
DATA. 2 şi 3 decembrie 1989 – planificată prin demersurile fostului secretar de stat HENRY KISSINGER făcute împreună chiar cu MIHAIL GORBACIOV.
LOCUL. Iniţial, BUSH dorea o locaţie gen CAMP DAVID sau apoi ALASKA – jumătatea drumului MOSCOVA-WASHINGTON. GORBACIOV dorea un TEREN NEUTRU şi a refuzat şi SICILIA. ATUNCI s-a convenit „pe coastele” MALTEI, la bordul unei NAVE SOVIETICE.
VREMEA. „GROAZINICĂ în această perioadă a anului şi ca urmare au fost „peripeţii” pentru participanţi.
DESFĂŞURARE. 2 şi 3 DECEMBRIE, pe vasul de croazieră sovietic „MAXIM GORKI”.
– M.G. – „Bine aţi venit, domnule PREŞEDINTE!”
– G. B. – Vă mulţumesc foarte mult!”
PARTICIPANŢI. Cei 2 LIDERI cu cei 2 miniştri de externe, EDUARD SHEVARDNADZE şi JAMES BAKER şi ALŢII (9 americani şi 4 sovietici); de aci şi caracterul „atipic”.
IMPORTANŢĂ. Simbolică, nu doar pentru U.R.S.S. şi S.U.A., ci pentru întreaga LUME prin discuţii „FOARTE PRODUCTIVE şi PLINE DE FOLOS”, socotit ca cel mai important după YALTA, cel din 1945. CHURCHILL – STALIN – ROOSEVELT.
CONŢINUT. Nu au fost semnate ACORDURI. S-au purtat DISCUŢII cu privire la POZIŢIA celor două SUPER-PUTERI, extrase din transcrieri al CONVERSAŢIILOR celor două delegaţii, FAŢĂ DE:
– schimbările rapide din EUROPA prin ridicarea CORTINEI DE FIER (BUSH a adus o bucată din ZIDUL BERLINULUI) ce separase patru decenii ESTUL DE VESTUL EUROPEI.
– se „considera” sfârşitul RĂZBOIULUI RECE;
– sprijinul S.U.A. pentru PERESTROIKA lui GORBACIOV;
– AMERICA CENTRALĂ – cu adresă la NICARAGUA (SANDINIŞTII şi DANIEL ORTEGA) PANAMA (NORIEGA);
– CUBA şi CASTRO – pe larg;
– AMERICA DE SUD ( cu accent pe CHILE);
– ORIENTUL MIJLOCIU cu „mari discuţii privind LIBANUL;
– GERMANIA – cu precizarea: sunt DOUĂ STATE, dar „NU ACCELERĂM artificial schimbări pentru popoarele din aceste două state germane” (deşi cancelarul KHL pregătea deja UNIFICAREA despre care vorbise cu BUSH înainte de MALTA);
– PROBLEME ECONOMICE – îndeosebi COOPERAREA ECONOMICĂ sovieto-americană.
– PROBLEME MILITARE, pornind de la trativele de la GENEVA şi VIENA:
– dezarmare şi reducerea armelor convenţionale, lichidarea armelor chimice, discuţii „grele” despre armele nucleare cu accent pe rachetele strategice de croazieră.
– FORŢELE NAVALE;
– DOCTRINE MILITARE noi pentru N.A.T.O.şi TRATATUL de la VARŞOVIA;
– ALTE ZONE ALE LUMII. AFRICA cu accent pe LIBIA, ASIA – cu predilecţie CHINA, INDIA, FILIPINE şi pe larg AFGANISTAN;
– EUROPA DE EST: aprecieri, cum că SCHIMBĂRILE de aici sunt ireversible şi atât S.U.A., cât şi U.R.S.S. nu vor interveni, ba mai mult se va renunţa la doctrina BREJENEV.
Din comunicări: „fiecare ţară este o putereindependentă”; „fiecare popor are dreptul de a decide soarta propriului stat”; „este o problemă al cărui timp a sosit”.
În legătură cu ROMÂNIA, de atunci, în decursul vremii au existat opinii, s-au făcut supoziţii la sau nu la o posibilă înţelegere sovieto-americană privind ROMÂNIA, pornind de la poziţia lui BUSH cum că exclude „INTRUZIUNEA SISTEMULUI NOSTRU” în ţările din ESTUL EUROPEI.
De pildă, istoricul ALEX M. STOENESCU în „ISTORIA LOVITURILOR”, vol. 4… consideră că „despre CEHOSLOVACIA, R.D.G. şi ROMÂNIA se discutase fără stenogramă şi că misiunea de a schimba conducerile de acolo revenea UNIUNII SOVIETICE” – teză pe care „formulată chiar de atât de categoric poate că nu este întemeiată” consideră unii.
Pe de altă parte, sunt opinii care neagă orice discuţii privind ROMÂNIA, bazându-se pe faptul că nu sunt consemnări în stenograme şi pe informările ambasadorului nostru în S.U.A. (I.S.) trimise la M.A.E. Bucureşti, începând cu 4 şi 5 decembrie, pe baza lecturării STENOGRAMELOR.
„ROMÂNIA SOCIALISTĂ nu a fost SUBIECT în sine pe agenda diplomatică MARILOR PUTERI.
MALTA a fost locul în care numele ROMÂNIEI nu s-a rostit DELOC, cu atât mai puţin nu s-a discutat o soluţie politico-militară sau economică privind prezentul şi viitorul ei” (STENOGRAMA FUNDAŢIA GORBACIOV – MOSCOVA – 1993).
La urma urmei, fie că s-a discutat sau nu, un lucru este sigur, pe de o parte, retragerea definitivă a sprijinului pe care S.U.A. îl acordase cândva ROMÂNIEI, iar pe de altă parte, GORBACIOVIADA îşi continua nestingherită asaltul asupra „ultimei redute”, ROMÂNIA, ce avea să se încheie cu o CRIMĂ ORIBILĂ, în ziua de CRĂCIUN, 1989.
În sfârşit, iată declaraţiile de final ale celor DOI:
M. GORBACIOV – „LUMEA părăseşte o epocă şi păşeşte într-una nouă. Suntem la începutul unui drum spre o eră a păcii. Ameninţarea cu forţa, neîncrederea, lupta ideologică şi psihologică trebuie să aparţină trecutului”.
G. BUSH – „Putem realiza o pace durabilă, transformând relaţiile EST-VEST într-o cooperare de durată. Acesta este viitorul pe care PREŞEDINTELE GORBACIOV şi cu MINE l-am început chiar aici, în MALTA”.
Ce „s-a ales” de spusele lor, VEDEM AZI.
Prof. ION PĂTRAŞCU
