Cele ce urmează pot fi și o știre seacă de presă, care să răspundă la întrebările fundamentale: unde, când, cum, cine, ce? Date pe care reporterul de serviciu le cunoaște în detaliu…
Aici nu e esența în știrea seacă, ci în fotografia alăturată.
Un copilaș de patru ani, ajunge la spitalul slătinean cu o plagă gravă la una dintre mâini. Un accident casnic, produs într-o clipă de neatenție, prin interacțiunea cu un corp tăietor din sticlă. Rănile, așa cum au fost prezentate, puneau în pericol mâna micuțului.
Însă, un medic, un profesionist al chirurgiei, cu echipa de rigoare, a intervenit într-un mod cum se întâmplă de obicei pe la spitalele mari din țară. Cu meticulozitate, profesionalism și har specific, intervenția a fost o reușită totală.
Urmează o perioadă de recuperare, iar mobilitatea brațului va reveni în totalitate tânărului pacient.
Iată că dincolo de pietrele aruncate de cei ce se consideră fără de pată, în spitalul de la Slatina, departe de blocajul dat de pandemie, ținuta medicală este prezentă în activitatea de zi cu zi.
Despre lucrurile bune se scrie de obicei puțin sau aproape deloc. Iar când se întâmplă, masa multă caută să asocieze reușita faptelor curente. Numai că, la Slatina, calitatea actului medical răzbate și duce spre… normalitate.
Un caz prezentat succint, însoțit de fotografia alăturată care face cât o mie de cuvinte. Cu puiul de bărbat mergând pe propriile picioare, ducându-și suferința cu o demnitate care multora dintre curajoșii maturi lipsește în momente cu o asemenea încărcătură.
Numele medicului, aici, acum, contează mai puțin. Să reținem împreună doar că la Spitalul Slatina se investește. În oameni și în ceea ce pot face ei pentru semenii lor!
