Scheme penale în Consiliul Local Balș. Ținta, patrimoniul SMR!

          Caz unic în administrația locală. Analizat și dovedit, în cele ce urmează, suficient de clar și fără echivoc, pentru a arăta cum un consiliu local depășește granița legii după care funcționează și devine un instrument pentru realizarea unor fapte penale, în detrimentul terților…

Schema de la Balș, modul cum legea este scrisă cu pixul, în funcție de nevoia imediată, trebuie să facă obiectul de anchetă al decidenților din instituțiile împuternicite de lege! Practic, aici, din pix, prin vot și printr-o mascaradă în care se invocă texte de lege, se realizează însușiri patrimoniale abuzive din portofoliul unor entități economice private.
Numai că, și nu ar trebui să fie o simplă coincidență, la Balș, schema inventarierii patrimoniului este folosită prin proceduri de… reinventariere, numai atunci când la mijloc apare, sau se interpune, interesul SMR S.A.
Trei spețe, aceeași schemă. Practic, de fiecare dată se abuzează prin votul consilierilor locali, al avizului de legalitate dat de secretarul localității și de lipsa de reactivitate a instituției prefecturii, acolo unde, în mod normal, hotărârile de consiliu local sunt analizate din punct de vedere al temeiniciei, legalității, dar mai puțin vizate pe… oportunitate.

E ciudat, simultan cu a fi penal, acest mod de lucru, în condițiile în care vorbim de Balș, un oraș nu tocmai mare, unde realitatea stării de fapt este cunoscută și însușită de către oamenii locului, înainte de a fi dovedită prin documente și înscrisuri autentice.
Dacă mai punem la socoteală și faptul că înainte de a veni la primărie, întâi ca viceprimar, ulterior ca primar, Mădălin Ady Teodosescu a lucrat la SMR Balș, atunci chiar cele ce urmează trebuie privite, și de cititor, dar și de Direcția Națională Anticorupție, cu atenție! Căci, pe spețele următoare nu putem vorbi de un patriotism local din partea edilului, ajuns, subit, în postura de om care vrea să îmbogățească patrimonial orașul pe care îl conduce… Nu e genul, nu e profilul care să se încadreze aici.
Să începem și să intrăm pe fir!

Balta Gării, luată cu pixul, la primărie!
Unul dintre reperele Balșului, un loc cunoscut de toată lumea, este Balta Gării. Iar cine n-a trecut pe acolo și n-a auzit în oraș de Balta Gării, înseamnă că a fost prea grăbit.

Aici, din punct de vedere patrimonial, printr-o Sentință Civilă definitivă, cu Nr. 1225, din 31 august 2004, Balta Gării aparține SMR Balș. Dosarul instrumentat de către Judecătoria Balș, peste stradă de primărie, a produs sentința definitivă prin nefolosința căii de atac de către autoritatea locală. Practic, o recunoaștere a indubitabilității dreptului de proprietate asupra imobilului denumit mai sus. Însă, de aici încolo, încep consecvente, concomitente, o serie de abuzuri făcute sub paravanul legalității actului administrativ… Consiliul Local Balș, în august 2018, hotărăște reanalizarea unei hotărâri mai vechi, privind inventarul domeniului public al orașului. Cu o serie de texte legislative invocate, pe baza unor rapoarte, se hotărăște refacerea unei anexe dintr-un HCL de la sfârșitul anului 2017. Semnează președintele de ședință, Frunză Alexandru, secretarul de la fabrica de proprietăți ilegale – Dinu Constantin (Consiliul Local Balș), și se votează. Lista cu inventarul!

Aici, la poziția 472 apare Balta Gării – apă stătătoare. Definită cu vecinătăți, cu suprafețe, în dreptul căreia se așează o carte funciară, parcă prea ușor validată de OCPI. Însă, n-ar fi prima dată… Până la urmă, cei de la Cadastru nu stau să ancheteze fiecare solicitare, ci să prezume dinainte ilegalitatea unei stări de fapt. Numai că, ignorarea sentinței prin care SMR dobândește patrimoniul „Balta Gării” este făcută cu bună-știință și cu un accent abuziv din partea primăriei, căci documentul în cauză este însușit și cunoscut de cei ce fac, atunci când au nevoie să pună mâna pe ceva, mascarada cu inventarul domeniului public.

Mergând pe fir, aici problema e destul de gravă. Căci, pentru Balta Gării, Primăria Balș a aprobat și înregistrat un plan de investiții în perioada 2008-2012. Ori, să cheltuiești în curtea altuia, la un moment dat mai trebuie și decontat! Aici poate fi explicată disperarea și încălcarea flagrantă a legii. Dar abuzurile consiliului local, ale celor ce și-au însușit acest inventar al patrimoniului, sunt evidente.
Să n-o fi știut primarul Mădălin Ady Teodosescu? Să fi ignorat secretarul Constantin Dinu? Să n-o fi văzut arhitectul-șef, Iancu Jurebie? Sau… cât de ignoranți au fost Liviu Ciorică, de la Fond Funciar – Cadastru, sau chiar șeful biroului administrativ, Florin Croitoru, semnatari ai abuzului? Vor explica, fiecare, de cuviință!

Imobilele de pe strada Frații Buzești, ACVATERM, proprietate SMR
Schema penală din Consiliul Local Balș, prin care sub auspiciile realizării inventarului bunurilor ce aparțin domeniului privat al orașului Balș, s-a aplicat și în ceea ce înseamnă un alt ansamblu patrimonial deținut, legal, de către SMR S.A.

Povestea, pe scurt: în anul 2005, SMR S.A. cumpără de la GCL ACVATERM S.A. (societate radiată) un ansamblu de 13 clădiri, de pe strada Frații Buzești. Avem, între părți, un contract de vânzare-cumpărare, confirmat de instanța civilă printr-o sentință definitivă, datată 30 noiembrie 2009. Părțile recunosc calitatea de vânzător-cumpărător, prețul bunului în cauză ș.a.m.d. Nimic care să ducă spre atacarea sentinței.
Aici, odată cu trecerea timpului, în locul ACVATERM intră în schemă AQUA TRANS. Falimentară, ulterior, și ea… În 2017, lichidatorul înstrăinează sediul și clădirea administrativă către Primăria Balș. Același lichidator care anulează parțial procesul verbal de licitație…

Procedural, intervine, din nou, Consiliul Local Balș, care emite în 26 noiembrie 2015 hotărârea privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al orașului Balș. Schema de la Balta Gării, nu vi se pare cunoscută?
În document se vorbește de teren intravilan, fără a fi menționat anul dobândirii, valoarea sau orice alt document prin care să se dovedească cum a devenit Primăria Balș proprietar pe teren. Consilierii votează cu mâinile pe sus, fără să gândească că de fapt, participativ, involuntar, servesc niște jocuri murdare și intră într-o stare de complicitate penală cu interesul ascuns al unora.

Acum, terenul este înregistrat în Cartea Funciară, iar proprietatea respectivă, deși intabulată, nu are nicio legătură cu prezumatul deținător legal. Practic, în România, o autoritate administrativă devine instituție de drept supremă, peste puterea lucrului judecat.
Trebuie precizat că aici nu este vorba de un interes patrimonial de ordin public. Se pregătesc etape din posibile acțiuni de concesiune ce vor urma dacă nu se va face dreptate, dacă într-o zi Consiliul Local Balș va abroga câteva articole din instituție, acolo unde se vorbește despre sacralitatea dreptului de proprietate și despre faptul că nimeni nu este mai presus de lege. Dar, speculațiile nu-și au rostul în această documentare. Ele sunt apanajul reporterului, când încearcă să vadă ce e mai mult de dincolo.

Stadionul din Balș, o altă poveste unde primăria vrea ce nu îi aparține…
Schema de lucru a fost devoalată în cele două spețe. Practic, procedeul de lucru este deja cunoscut. Avem un proprietar legitim – SMR Balș, al cărui drept este ignorat de autoritatea publică locală, iar pe acest fond, din aproape în aproape, se încearcă deposedarea titularului prin, deja ați ghicit, inventarul bunurilor, girat prin consiliul local, schemă dovedită, dar cumplit de excentrică față de realitate și legalitate.
Stadionul din Balș, parte a proprietăților deținute de SMR S.A. Construcție realizată de companie în 1973. Sunt documente în acest sens, parte a planului de dezvoltare din acea perioadă. Prin schimbarea regimului, în 1990, prin înființarea societăților comerciale, se face o primă evaluare patrimonială. Aici se consfințește titularul dreptului pe obiectivul denumit „Stadion”.

Niciodată UAT Balș nu a manifestat, măcar sub forma unei scrisori de intenție, drept de proprietate asupra stadionului. Vorbim de o suprafață de peste 26 de mii metri pătrați, împrejmuită cu beton, tribune – 1.000 de locuri în picioare. Mai mult, pentru stadion, SMR S.A. plătește impozite la Primăria Balș, iar recunoașterea debitului, includerea în lista de debitori, este o dovadă în sensul proprietarului de drept. Însă, lucrurile sunt mult mai clare: Avem o sentință civilă din 1996, prin care stadionul din Balș este consfințit ca proprietate a SMR. Pe parcurs, din documentele analizate, undeva apare și un contract de închiriere între UAT Balș – chiriaș, și SMR. E clar pentru toată lumea. Numai că, fabrica de documente penale, numită Consiliul Local Balș, intră din nou la producția de serie a actelor false, necesare să servească o cauză patrimonială ilicită.

Așa se face că în pofida tuturor documentelor ce dovedesc evidența, a titlului de proprietate, se merge mai departe, în încercarea de a deposeda o entitate juridică de un drept care îi aparține indubitabil. Se folosește aceeași schemă, printr-o hotărâre de consiliu local, 47, din august 2018, unde, nu trebuie să fii expert ca să îți dai seama că în spatele unor înscrisuri dubioase și a unor mențiuni puerile, se ascunde intenția vădită de a deposeda SMR Balș de un drept legitim. Practic, un concurs infracțional de fals, uz de fals, înșelăciune. Însă, dovedirea acestora e treaba Parchetului competent, a Direcției Naționale Anticorupție… O situație unde, într-o țară normală, așa ceva se numește hoție la drumul mare! Nu poate fi ignoranță sau neștiință, atât timp cât proprietatea bunului a fost dovedită succesiv prin o serie de înscrisuri. Să creezi o confuzie, tocmai pentru a evita efectul legii, e tot de domeniul legii penale… De aici încolo rămâne ca cei în drept să acționeze!

De unde atâta furie față de SMR Balș?
Argumentele obiective au fost prezentate alăturat, într-o sinteză făcută la rece, fără părtinire. Reporterul de serviciu a lucrat pe baza unor documente autentice, de drept public, și crede că a dovedit, fără echivoc, componenta toxică din ceea ce înseamnă Primăria Balș și consiliul local al acestei localități.
SMR are mijloace de apărare și o capacitate de exercițiu deplină, dată de profesioniștii din companie. Însă, fără a fi o întrebare retorică: oare, într-o situație asemănătoare, un om de rând, își poate salva/recupera patrimoniul deținut în fapt, dar mai greu în drept? E nevoie de o armonizare a legislației sau de un respect mai mare față de lege? Se impune o cântărire justă a bunei intenții a oamenilor din instituțiile publice? Din toate câte ceva… Însă, pe speța Primăria Balș versus SRM e vorba de o obsesie și de multe interese ascunse. Se vede o primărie paravan, care în spatele interesului public urmărește altceva.

Ne oprim aici, dar aspectele de acolo, la capăt de concluzii, sunt grave pentru un stat de drept, pentru o societate normală!