Dragii mei,
Vă scriu la ceas de seară, pentru că abia acum mi-am stăpânit emoțiile. Astăzi, după două luni, în curtea Bisericii, deși am scos mai toate scaunele, nu am fost pregătiți și pentru lacrimile care au curs.
Bineînțeles că au fost insuficiente locurile pregătite și pe un vânt care te tăia, printre lacrimi, un „popă” a dat Binecuvântarea mare : „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” iar patru băieți au răspuns într-o armonie venită parcă dintr-o altă lume (Așa să fie, adică Amin!).
Preasfințitul Părinte Ignatie spunea că acum când se slujește afară, toată România devine o mare Biserică, o Catedrală a Neamului. Adevărat a grăit. Cum în Biserică totul se supune lui Dumnezeu, după primele momente ale slujbei, dintr-o dată și vântul s-a oprit și frigul parcă s-a îndepărtat.
Toată Sfânta Liturghie, indiferent la care te uitai, simțeai cum îți roiesc lacrimile ție, ca preot, de bucurie că îi vezi și lor de bucurie că sunt alături în rugăciune.
Am văzut o bătrână de 85 de ani, adusă de braț, care pur și simplu a refuzat să se așeze pe scaun și toată slujba s-a sprijinit în baston cu mâna stânga, iar mâna dreaptă nu s-a oprit din făcut Sfinte Cruci și ștergând, din când în când, lacrimile care îi curgeau. Am văzut bărbați ștergând ochii și copii care nu înțelegeau de ce plâng părinții lor, dar mai presus de orice am văzut (deși nu este pentru prima dată) și un preot plângând.
Să știți că și preoții plâng și chiar dacă mulți nu o fac fizic, sufletește se jelesc, la propriu, în fiecare Liturghie, pentru că se știu nevrednici de taină și mai ales se știu temători de Dumnezeu.
„Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curăţească necurăţia inimii mele… ”
Să știți că în aceste două luni, preoții i-au spus TOTUL lui Dumnezeu și i-au spus cu lacrimi grele, iar astăzi i-au mulțumit, tot cu lacrimi, că nu au mai stat înaintea Lui singuri!
Nu vă spun nimic din predica de astăzi.. Doar că preoții au plâns, cu lacrimi grele…
Alin Bolboaşă Şofaru
