STAREA DE URGENȚĂ oferă „răgazul” de a mă referi la JUSTIȚIE, exprimând OPINII asupra STĂRII EI în general, căci de aici se poate „pleca” în a înfrunta pe CEI care pun în pericol nu doar SECURITATEA MEDICALĂ a națiunii ci întreaga SECURITATE NAȚIONALĂ prin CORUPȚIE – ca o PERMANENTĂ EPIDEMIE netratabilă de 30 de ani. Între altele, LEGISLAȚIA STRÂMBĂ a afectat grav caracterul național al statului, cu consecințe dezastruoase pentru VIITOR.
Îmi bazez afirmația pornind de la două considerente: 1.„CALITATEA” LEGISLAȚIEI – se traduce de fapt ca un HAOS LEGISLATIV ce crează mari dificultăți, atât prin „proceduri speciale”, cât și prin multe goluri legislative:
a.) LEGISLATIVUL „SUPREM” s-a transformat într-o CASTĂ ce se consideră mai presus de lege – prin art. 72 din CONSTITUȚIE – ABUZIV – ce oferă „ALEȘILOR” un statut special prin care sfidează pe cetățeanul de rând prin INVENȚIA numită IMUNITATE PARLAMENTARĂ.
b.) GUVERNUL – în mod deosebit, prin numărul URIAȘ de O.U.G a devenit o „MAȘINĂRIE DE PARTID” care legiferează nestingherit, nu se sfiește să modifice LEGI prin „uitarea” discutării O.U.G. în PARLAMENT, își arogă puteri legislative în EXCES, afectând în ultimă instanță principiul separării puterilor în stat.
c.) C.C.R., la NOI (în multe state democratice nu există o asemenea instituție) a devenit o PARADOXĂ JUDICIARĂ. Deși rolul său este acela de a veghea CONSTITUȚIONALITATEA LEGILOR date de LEGISLATIV, EA a devenit un fel de ARBITRU al disputelor dintre PARLAMENT și PREȘEDINTE. Timp îndelungat s-a comportat ca un FOR JUDECĂTOR SUPREM în post de „GARDIAN” în serviciul „UNORA” sau „ALTORA”. Deși sunt mulți cei care ȘTIU ASTA, dar n-au curajul s-o spună, C.C.R. a devenit un FOR POLITIC prin excelență, având în vedere componența desemnată de PARTIDE.
2.APARATUL (oamenii) îndrituit să înfăptuiască JUSTIȚIA care, în multe cazuri este afectat de mari „NEAJUNSURI”:
a.) pensionările anticipate, cu PENSII MARI, au avut darul de „A GOLI” în mare măsură JUSTIȚIA de PROFESIONALISM conducând la: ERORI GRAVE, au dat peste cap COMPLETE de judecată, etc.
b.) UNII dintre „RĂMAȘI” nu sunt „direct proporționali” cu pregătirea necesară și responsabilitatea conducând astfel la scăderea accentuată a încrederii în JUSTIȚIE.
c.) „REZISTENȚA SLABĂ” a unor magistrați față de PRESIUNILE POLITICE și CELE MASS-MEDIA au „permis” manipularea justiției.
d.) „CONDUITA” unora coincide cu lipsa de obiectivitate, mai ales că sunt și magistrați cu „DOSARE”.
IATĂ DE CE, JUSTIȚIA să acționeze, căci asta îi este menirea, pentru DREPTATE, „declarând” sus și tare că a venit momentul când STRATEGIA DE SECURITATE a NAȚIUNII nu trebuie lăsată exclusiv pe mâna omului politic, mai ales a politicianistului, și că această strategie este, în primul rând, apanajul CELOR cu competențe profesionale și socializante . Aceștia sunt în măsură, având atât capacitate, cât și conștiință, să-i determine pe decidenții politici să adopte LEGI și DECIZII în interesul națiunii.
DAR, DAR, și AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ: 1.Să-și facă ORDINE în propria-i OGRADĂ, restructurându-și normele și regulamentele de funcționare printr-o CURAJOASĂ REFORMĂ INTERNĂ, care să-i reabiliteze PRESTIGIUL și ÎNCREDEREA din partea cetățenilor, astfel ca întregul sistem judiciar să constituie un PUTERNIC FACTOR ÎN CONSOLIDAREA DEMOCRAȚIEI. 2.Să-și exercite „AUTORITATEA” în conformitate STRICTĂ cu prevederile din CONSTITUȚIE, și aplicând RIGUROS și CINSTIT prevederile legale, cu prioritate din CODURILE DE PROCEDURĂ, semnalând că modificările propuse de cei MARI sunt tendențioase și evitând orice SPECULAȚII ce ar putea duce la TĂRĂGĂNĂRI, RĂSTĂLMĂCIRI și NEDREPTĂȚI – între care semnalăm câteva:
a.) ARESTUL PREVENTIV să nu fie „negociat”, ci perfecționat, spre a predomina durata de 30 de zile, iar „CERCETAREA ÎN LIBERTATE”, „CONTROLUL JUDICIAR”, „ARESTUL LA DOMICILIU”, sau alte situații inventate, să fie reduse considerabil, constituind doar cazuri cu totul excepționale.
b.) TERMENELE DE JUDECATĂ să aibă o limită maximă rezonabilă, iar AMÂNĂRILE să înceteze a mai fi modalități de a-I „ocroti” pe infractori.
c.) TERMENELE DE PRESCRIPȚIE să fie avute în vedere pentru a nu fi micșorate cum se vrea, dar mai ales pentru a nu-i favoriza pe cei anchetați pentru orice fapte de corupție, evaziune fiscală și alte fapte grave împotriva cetățeanului și statului.
d.) URGENTAREA în JUDECAREA UNOR CAUZE GRAVE pentru a nu se „dilua” prin tot felul de tertipuri care i-ar putea favoriza pe INFRACTORI.
e.) PEDEPSE EXEMPLARE – către limita maximă – pentru DEMNITARII vinovați de CORUPȚIE. Cei anchetați să fie automat suspendați din funcție, limitând invocările gen prezumția de nevinovăție și lichidând găselnița IMUNITĂȚII.
f.) LIMITAREA la MINIMUM a „ABUZĂRII” de SENTINȚA – PEDEAPSĂ cu SUSPENDARE, care a devenit o „OBIȘNUINȚĂ” a multor INSTANȚE, favorizând chiar INFRACTORI NOTORII.
3. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ să desfășoare o educație politico-civică a civililor pentru modelarea cunoștințelor și conștiințelor societății. În acest registru, „mulțimea de infracțiuni” cu o mulțime de infractori, între care și mulți DEMNITARI, denotă că trăim într-o societate precară dominată de CORUPȚI, ESCROCI, HOȚI, TÂLHARI cu „GULER ALB” într-o țară ce se apropie de „LUMEA A TREIA” și arătată mereu cu degetul de UNIUNEA EUROPEANĂ.
4.RECUPERAREA PREJUDICIILOR din dosarele de corupție să devină PRIORITATE OBLIGATORIE, cu termen ferm, pentru autoritățile cu competență, astfel ca gradul de recuperare să fie de 100% (nu ca acum – 10%, semănând a bătaie de joc).
Să se precizeze explicit că oricărui condamnat pentru corupție i se confiscă imediat averea dobândită în mod ilicit, indiferent de perioada culpei. De ce nu reactualizăm celebra LEGE 18?
5.LICHIDAREA RADICALĂ a tot ceea ce „se țese” pe dedesupt, adică prevederi, planuri, strategii, rețele de influență, acte normative gen LIBERARE CONDIȚIONATĂ, SCĂDEREA PEDEPSEI la achitarea prejudiciului, pedepse la jumătate pentru diferite „infracțiuni”, „noua definiție” a grupului infracțional, amnistie și grațiere etc. Să se lichideze definitiv, pentru totdeauna, servilismul lunecos și păgubos care poate afecta actul de justiție.
6.EFICIENTIZAREA COLABORĂRII cu SERVICIILE SPECIALE în scopul îmbunătățirii actului de justiție și apărarea statului de drept prin PROTOCOALE DE SPRIJIN RECIPROC, așa cum sunt ele definite în DEX – cu privire la „reguli (de conduită) ce trebuie respectate în societate”.
APROPO – „PROTOCOALELE” au fost condamnate tendențios de cei „cu musca pe căciulă”. Spun foarte clar: ele au fost încheiate cu scopul apărării statului de drept și s-au dovedit a fi utile prin condamnarea multor „TÂLHARI”. O singură „HIBĂ” au avut, și anume: OBLIGAȚIA PROCURORULUI de a informa „OFIȚERUL DE LEGĂTURĂ”, cu privire la rezultatele anchetei, pe baza probelor furnizate.
7. „COLOANĂ VERTEBRALĂ” în aplicarea LEGII în cauzele ce privesc DEMNITARI care în cele mai multe cazuri capătă dimensiuni politice afectând actul de justiție în sine.
8.„LUNGIREA” duratei unor procese „apelând” la acte normative ambigue, „uitându-le” prin sertare până la PRESCRIERE ajungându-se de fapt, cu intenție, la sabotarea actului de justiție.
9.SUPRAESTIMAREA faptului că deciziile judecătorești nu se comentează, se cuplează nefericit cu inexistența unui control asupra magistraților „cu probleme”, încălcându-se astfel CONSTITUȚIA chiar de către organismele abilitate, fie că vorbim de C.S.M., fie de ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE.
10. ÎN SFÂRȘIT, INDEPENDENȚA JUSTIȚIEI presupune în primul rând aplicarea ei ca UNICĂ, IMPARȚIALĂ și EGALĂ pentru toți, de către toate structurile autorității judecătorești, înlăturând, de urgență „NEÎNȚELEGERILE” dintre acestea, atât de evidente deseori, cum sunt cele dintre PARCHETE și INSTANȚELE DE JUDECATĂ etc…
DAR, DAR, având în vedere AZI, CAUZELE care au dus în JUSTIȚIE la creșterea cumplită a volumului de muncă, la numărul URIAȘ de dosare rezidă – ca o axiomă – în „practicile” sistemului capitalist românesc și dacă ACESTA va FUNCȚIONA și în viitor, în același MOD DEFECTUOS, gestionat de niște „TÂLHARI CU FUNCȚII”, CORUPȚIA din ROMÂNIA nu numai că nu se va diminua, ci „VA ÎNFLORI” cu tot eroismul din JUSTIȚIE. Pentru a evita un asemenea DEZASTRU, DEMOCRAȚIA REALĂ TREBUIE să ÎNVINGĂ și să acționeze într-un sistem cu adevărat democratic și într-un dialog politic constructiv și altruist.
În VIAȚĂ să se acționeze DEMOCRATIC, fără a renega VALORILE, fără a se înșela pe SINE, ci pentru a PROMOVA BINELE și VALORILE ADEVĂRATE!
JUSTIȚIA să-și asume LUPTA PERMANENTĂ cu NEDREPTĂȚILE și cu TOATĂ SLĂBICIUNEA UMANĂ, NOI, ROMÂNII, să avem SPERANȚA că în ROMÂNIA vor triumfa DREPTATEA și BINELE.
