Două rânduri de declarații publice, în ultima vreme. Prima, venită de la Paul Stănescu, președintele PSD în exercițiu. Senatorul de Olt, aproape de necrezut într-o lume în care puțini au puterea să se retragă la un moment dat, înainte de a fi retrași de istorie, confirmată, arată că acesta nu mai candidează pentru un nou mandat la conducerea Organizației Olt a PSD.
Cea de-a două, rostogolită în ultimele zile, conturată anterior, arată intenția lui Marius Oprescu, actualul președinte al Consiliului Județean Olt, de a candida la funcția de președinte al structurii județene. O translație de putere, venită pe fondul normalității, al unui schimb de generații, dar puternic amprentată de continuitate.
Marius Oprescu nu primește un favor din partea lui Paul Stănescu. Nu e o încredințare directă, venită de la predecesor. Nu este decât o măsură corectă a activității politice depuse de cel care va fi, legitim, majoritar acceptat (s-ar putea scrie și unanim, dar este un termen consumat al limbii române) în decursul anilor săi de activitate numai în PSD.
A pornit de jos, de la o structură organizatorică la care a aderat din vremea studenției. A mers, pas cu pas, iar de fiecare dată a rezistat tentației de a ocoli, pe rute scurte, drumul unui om politic ce-și fixează obiective înainte de a se gândi la ținte pentru sine. A militat, cu ani în urmă, pentru cauza prezidențială pierdută la numărătoarea… paralelă de Mircea Geoană în fața lui Traian Băsescu. A crezut că Victor Ponta poate schimba politica românească, iar atunci când s-a îndoit de acesta a fost printre primii, dar a rămas acolo, înțelegând că partidul nu se raportează la oameni, ci la echipă. Și, dacă tot mergem pe aceeași direcție, în corul aplaudacilor de lângă Liviu Dragnea, mulți buneficiari ai dărniciei acestuia, nu s-a regăsit, și nici nu a mimat apartenența la grupul respectiv. Poate că numele său o fi și acum scris pe coperta 3 dintr-o agendă unde notase despotul de la Alexandria numele celor fără de supunere. Lângă Paul Stănescu, evident…
Administrativ, un mandat de vicepreședinte la Consiliul Județean, achitat corect, cu simțul răspunderii, cu multă atenție la ceea ce alți politicieni, de la Olt și de unde vreți, ignoră: comunicarea directă și fără tatonări și amânări date de cauze obiective, întotdeauna scuze de moment…
A știut să fie pentru primarii olteni, un om sincer. În țara compromisului și a minciunii ca politică de stat. Nu a coborât de pe poziția de salvator și a trăit printre ei, cu bucuriile și necazurile lor.
Președinte de consiliu județean, nu a ridicat pixul la instumentul absolut, în relația cu echipa instituțională, cu oamenii din teritoriu, veniți la președinte cu ale lor. Evident, cele mai importante lucruri din lume…
Marius Oprescu nu a dat niciodată verdicte despre nuanța adevărului absolut. A ascultat, iar atunci când dreptatea a fost pe undeva pe la mijloc, nu a scris, la rându-i, liste negre cu nume de nesupunere.
Pentru PSD Olt, într-o perioadă complicată a social-democrației la nivel național, Marius Oprescu este cam singura alegere potrivită. Poate să mențină Oltul în zona de intenție și simpatie electorală pentru partid, poate să producă un restart necesar, chiar și atunci când toată lumea spune că lucrurile merg foarte bine. Are de partea sa o experiență venită din interacțiunea cu oamenii, cu o abordare bazată pe dialog și înțelegere. Pentru un om politic adevărat, Marius Oprescu nu e perfect. E uneori prea sincer, iar asta nu se potrivește, încă, pe la noi, dar poate fi provocarea politicianului câștigător mâine.
Ar mai fi un amănunt, nu legat de omul politic Marius Oprescu, de poimâine președinte al PSD Olt: nu există localitate din județ unde, chiar și împotriva voinței tătucului local, să nu se fi schimbat multe lucruri în bine. Iar asta nu e o coincidență, când se suprapune cu mandatul de președinte al CJ Olt, obținut în anul 2016, de Marius Oprescu, din partea PSD.
