La 20 IANUARIE 1945 a fost promulgată LEGEA DE JUDECARE a CRIMINALILOR de RĂZBOI și aducerea lor în fața JUSTIȚIEI, împreună cu TOȚI VINOVAȚII pentru starea catastrofală a țării, perfecționată apoi prin LEGEA Nr. 312 DIN 12 APRILIE 1945.
PROCESUL „în cauză” s-a înscris în contextul politic și logica post-război și a avut un temei juridic asemănător procesului de la NÜRNBERG.
Acest proces și mai ales sentințele sale au avut parte de interpretări diferite și diverse luări de poziție, de multe ori generate de considerente subiectiv-emoționale, iar uneori, în funcție de „mersul istoric” al timpului.
„PROCESUL ACESTA” a avut loc la BUCUREȘTI, într-un fel asemănător celui „MARE” de la NÜRNBERG, având ca un fel de „MOTTO” ACUZATOR declarația în primul CONSILIU de MINIȘTRII din 10 septembrie 1940 a lui ION ANTONESCU.
„NOI ne-am așezat pe axa ROMA-BERLIN. Mergem sută la sută și cu cea mai mare cinste în această direcție. Am pornit așa, nu ne mai uităm la dreapta sau la stânga. Deci, punctul nostru de reazim: în afară este AXA, iar înăuntru regimul național – legionar!”
SCOPUL și DESFĂȘURAREA erau „stabilite” pe baza „ARANJAMENTELOR” și „ANGAJAMENTELOR” luate de guvernul român față de ALIAȚI prin armistițiul „semnat” la MOSCOVA la 12 septembrie 1944, care stipula mai întâi de toate, ARESTAREA CRIMINALILOR DE RĂZBOI și aducerea lor în fața justiției.
În acest sens, LEGEA 312 „urgenta” ritmul de „stabilire” a sentințelor pe fondul a două CATEGORII DE VINOVAȚI:
ART. 1 – VINOVAȚI DE DEZASTRUL ȚĂRII, adică cei care:
a.) au promovat hitlerismul și fascismul și au permis înaintarea trupelor germane pe la noi, spre…;
b.) după 6 septembrie 1940 au promovat „CELE” de la punctul a.), prin vorbit, scris și alte mijloace.
ART 2 – VINOVAȚI DE CRIME DE RĂZBOI:
a.) au luptat contra U.R.S.S și ALIAȚII LOR;
b.) au aplicat tratament inuman prizonierilor;
c.) au ordonat acte de teroare, cruzime și suprimare a cetățenilor din teritoriile ocupate;
d.) comandanții, directorii și angajații din lagăre și închisori unde au supus la tratamente inumane pe cei închiși;
e.) ofițerii de poliție judiciară, procurori, judecători ce au înfăptuit și favorizat acte de teroare și violență;
f.) „fugiții” din țară care s-au pus în serviciul hitlerismului sau au BLAMAT ȚARA prin SCRIS, VORBIT sau alte mijloace etc.
Pentru cei de la ART. 2, LEGEA prevedea pedeapsa cu MOARTEA sau MUNCA SILNICĂ PE VIAȚĂ. Prevederile LEGII erau „convenite” pe baza a 3 „ÎNȚELEGERI SUPERIOARE”:
– Declarația de la Moscova – 1943;
– IALTA – 1945;
– Declarația Aliaților privind prăbușirea GERMANIEI NAZISTE – 1945.
Ca urmare a acestor „DOCUMENTE”, CRITERIILE după care a fost evaluat PROCESUL REGIMULUI ANTONESCU sunt identice cu cele de la NÜRNBERG, prin rechizitoriile de la „ISTORICUL PROCES”.
ORI, FĂRĂ URĂ și PĂRTINIRE, acuzațiile de CRIME ale regimului ANTONESCU nu cred că puteau fi puse în aceeași ecuație cu cele ale GERMANIEI lui HIMMLER, GÖRING, RIBENTROP și alți lideri naziști judecați acolo.
Dacă la „NÜRNBERG se distingeau – așa cum sunt așezate și azi – 4 categorii de CRIME:
1. CONSPIRAȚIE – pentru PUTEREA ABSOLUTĂ;
2. CRIME ÎMPOTRIVA PĂCII – de ruinare a lumii;
3. CRIME DE RĂZBOI;
4. CRIME ÎN POTRIVA UMANITĂȚII,
Două dintre acestea puteau lipsi la procesul lui ANTONESCU, chiar dacă mareșalul a fost intitulat „CONDUCĂTORUL” ca imitație a termenului german FURER – pentru HITLER, acela de CONSPIRAȚIE și RUINARE a LUMII.
În vederea desfășurării „judecății”, o comisie formată din acuzatori publici a verificat 2.700 de dosare ale unor suspecți însă doar 668 persoane au fost condamnate, multe dintre ele în absență.
„JUDECATA” a început la 26 MAI 1946, la BUCUREȘTI și CLUJ de către TRIBUNALELE POPORULUI. Pentru „LOTUL” ANTONESCU, la BUCUREȘTI, TRIBUNALUL POPORULUI era compus din 16 acuzatori publici numiți de ministrul lustiției LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU.
ACUZAȚIILE aduse regimului priveau în principal angajamentele alături de AXĂ, dar nici „O POZIȚIE ISTORICĂ” n-a fost scăpată de acuze că: „n-au făcut” ca ROMÂNIA să lupte împotriva GERMANIEI NAZISTE, așa cum au procedat TITO în JUGOSLAVIA, SLOVACII, POLONEZII și ALȚII, asta pentru că s-a avut în vedere și DECREDITAREA liderilor partidelor istorice.
În urma „judecății” în procesul principal – al 16-lea – între toate procesele, din cei 24 acuzați, CURTEA a pronunțat 13 condamnări la moarte, dar 6 dintre acestea, între care și HORIA SIMA, au fost pronunțate în absență și n-au fost niciodată aplicate.
REGELE MIHAI I a comutat sentințele cu moartea în închisoare pe viață pentru fostul ministru al APĂRĂRII, PANTAZI, pentru însărcinatul cu supravegherea evreilor LECCA și șeful serviciului de informații CRISTESCU.
MAREȘALUL ION ANTONESCU, fostul ministru de externe MIHAI ANTONESCU, șeful jandarmeriei CONSTANTIN VASILIU și guvernatorul TRANSNISTRIEI, Gheorghe Alexianu AU FOST EXECUTAȚI LA 1 iunie 1946.
ARC PESTE TIMP: 1946-1989
Două procese:
a.) total diferite ca ACUZAȚII și VINOVĂȚII, dar aceeași SENTINȚĂ. DE CE?
b.) „seamănă” pentru că în ambele HOTĂRÂREA a fost luată înainte.
ATUNCI, în care să se facă o binemeritată reparație printr-un act de justiție?
