Acasă Editorial ALUTA SLATINA, povestea unui faliment care nu trebuia să se întâmple!

ALUTA SLATINA, povestea unui faliment care nu trebuia să se întâmple!

1465
Sfârșitul mărcii ALUTA era inevitabil. Informația cu data concretă circula în spațiul public de la sfârșitul anului 2019. Fosta fabrică de pâine Slatina, lider absolut al pieței înainte de 1989, își încetează, peste câteva zile, definitiv și fără nicio șansă de revenire, activitatea. Pentru slătineni, ultimii dintre consumatorii produselor de aici, lasă un gust amar. O parte din istoria județului, a orașului reședință de județ, s-a scris aici…
Amplasată strategic, în imediata vecinătate a căii ferate, cu legătură directă, fabrica de pâine Slatina a ținut pasul cu dezvoltarea explozivă a orașului, din deceniile șapte și opt, ale secolului trecut. Statistic, pâine și derivatele specifice, eugenia în hârtia semicerată, biscuiții în pachete pătrate, batoanele cu zahăr topit, cornurile cu gem de fructe, sunt produse ce au marcat generații întregi. Sute de mii, dacă nu chiar milioane de oameni, știu, în decursul timpului, ce înseamnă pâine și nu numai de la ALUTA.
Nu mai încălzește pe nimeni, dar aici au lucrat mii de oameni. ALUTA a jucat, chiar și pe piața achiziției de cereale, în anii de după 90. O infrastructură completă: silozuri, moară, linii de panificație și derivate. Toate s-au terminat în timp. Un magazin, încă un magazin, au luat bucăți din patrimoniul fabricii…
Într-o lume normală, un astfel de sfârșit nu ar trebui să fie posibil! Decapitalizarea continuă, la adăpostul unei legislații permisibile, a făcut ca transferul de acționariat de la clasa muncitoare la un grup de conducători să genereze profituri doar în dreptul celor cu decizie și umilințe pentru cei de la zona de producție.
S-au înstrăinat nu numai subansambluri din liniile de producție, dar și suflete. Mulți au plecat dezamăgiți de politica economică făcută cu pumnul în gură. S-au pierdut specialiști, prea ușor. S-au găsit scuze și amăgiri, nici măcar de adormit copiii, iar când retailerii din zonă au oferit prețuri tentante, s-au vândut la bucată speranțele celor corecți de către cei cu… drept de semnătură.
ALUTA Slatina e o poveste cu final nefericit. E una din cele câteva mii din zona economică românească, aflată în lipsa oricărei șanse, atunci când legea a permis fărădelege la drumul mare. ALUTA Slatina poate fi un curs de economie la… ASE București, pentru a-i ajuta pe tinerii studioși de astăzi, decidenți economic de mâine, să înțeleagă cum nu se face economie de piață, cum nu se produce, la infinit, plus-valoare dintr-un loc de unde iei pentru entitatea fizică în defavoarea celei juridice.
Iar când mai vezi și o declarație stupidă, făcută de un asociat (?) în presa locală, Ionel Văcuva, citat de gazetanouă.ro, unde spune că nu mai era rentabilă, e ca și cum te-ai gândi că un guvern a dat o ordonanță prin care românii nu mai au voie să consume alimentul lor de bază, pâinea! Rămâne, după toată această poveste, gustul pâinii de la Steaua și lecția despre cum nu se face economie de piață. Cortina o trage societatea capitalistă, expansiunea magazinelor din afară, cele care pot produce profit și din vânzarea pâinii. Congelată sau cum o fi ea…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.