Compensarea costurilor cu emisiile indirecte, prin implementarea recomandărilor Comisiei Europene, fără afectarea bugetului statului. Niciun cetățean nu va plăti pentru acest mecanism, sumele fiind obținute din certificate de emisii de bioxid de carbon acordate gratuit României

Începând cu anul 2013 politica Uniunii Europene a impus producătorilor de energie din surse fosile (cărbune și gaz natural) să plătească o taxă pentru fiecare tonă de bioxid de carbon pe care o emit în atmosferă (o tonă de bioxid de carbon corespunde unui certificat de emisie). Pentru recuperarea costurilor determinate de achiziționarea certificatelor de emisii, producătorii de energie electrică din surse fosile transferă aceste costuri în prețul energiei electrice, fenomen cunoscut sub numele de costuri cu emisiile indirecte. Această creștere de costuri este suportată în final de consumatorii de energie, cei mai afectați fiind cei din industriile energo-intensive.

Legislația europeană (a se vedea Comunicarea Comisiei Europene C158 din 05.06.2012) permite compensarea parțială a costurilor cu emisiilor indirecte, mecanismul de compensare fiind deja aplicat de 11 State Membre din Uniunea Europeană plus Norvegia (Slovacia, Grecia, Lituania, Belgia, Spania, Olanda, Franța, Germania, Marea Britanie, Luxemburg și Polonia) care au industrii energo-intensive.

Datorită reformelor introduse în ultimii ani la nivel european, prețul certificatului de emisie a crescut în ultimele 24 luni de aprox. 5 ori de la 5 Euro la un maxim de 29 Euro. Previziunile arată că prețul nu se va opri aici și va continua să crească la 40 Euro in următorii ani. În consecință și costurile cu emisiile de bioxid de carbon introduse în prețul energiei electrice au crescut în aceeași măsură.
De curând și autoritățile române au decis să implementeze prevederile din ghidul Comisiei Europene C158 din 2012 prin care se permite statelor membre să compenseze parțial costurile cu emisiile de bioxid de carbon introduse în prețul energiei.
Așa cum procedează și celelalte state, compensarea emisiilor indirecte se poate face din sumele pe care România le obține prin scoaterea la licitație a certificatelor de emisii de bioxid de carbon pe care le primește gratuit în fiecare an de la autoritățile europene, ca stat membru al Uniunii Europene. Deci compensarea emisiilor indirecte nu implică utilizarea de sume strânse la bugetul de stat din taxe și impozite și nici nu implică sume plătite de cetățeni.

Legislația din România stabilește prin OUG 115/2011 că 71% din suma obținută de România din vânzarea certificatelor de emisii de bioxid de carbon trebuie utilizată pentru proiecte care au ca scop diminuarea efectului schimbărilor climatice și această sumă este virată în fondul de mediu. Restul de 29% sunt virați la bugetul de stat.

Țările din UE care oferă compensații pentru emisiile indirecte folosesc până la 50% din suma obținută prin vânzarea la licitație a certificatelor de emisii pentru compensarea emisiilor indirecte, iar restul până la 100% pentru combaterea schimbărilor climatice. Demn de subliniat este faptul că aceste compensații nu acoperă în întregime costurile companiilor cu emisiile indirecte.

Conform anexei II a Comunicării Comisiei Europene C158 din 05.06.2012, toate cele 15 sectoare cu codurile CAEN prezentate în tabelul de mai jos au dreptul să primească compensații pentru emisiile indirecte.

Prin modificarea OUG 115/2011 autoritățile române au decis că pentru industriile menționate în tabelul de mai sus se vor compensa parțial costurile cu emisiile indirecte utilizând 15% din valoarea certificatelor de bioxid pe care România le primește anual gratuit ca stat membru al Uniunii și le vinde la licitație. După cum se vede numărul companiilor care beneficiază de aceste compensări este important si nu este unul marginal asa cum se afirma în alte publicații.
Pentru industriile metalelor neferoase prețul se stabilește global la Bursa din Londra, astfel că aceste industrii nu pot să transfere creșterea de costuri datorată emisiilor indirecte propriilor clienți fără să își piardă competitivitatea.

Într-o situație similară sunt și celelalte industrii din tabelul de mai sus, care acționează pe piețe puternic concurențiale.
Deci România nu a făcut decât să implementeze o prevedere legală a Comisiei Europene, dată publicității încă din 2012, pentru a evita relocarea industriilor energo-intensive, așa cum au făcut deja toate statele membre din Uniunea Europeană care au astfel de industrii și pentru a păstra zeci de mii de locuri de muncă directe și indirecte.