Dragii mei,
Am întrebat 100 de români ce înseamnă pentru ei România și fiecare mi-a răspuns în felul său. Unii au spus că pentru ei a fost un ideal și au luptat pentru numele acesta și s-au strâns la Alba Iulia să strige toți, într-un glas, că România este mare! Alții mi-au vorbit despre o țară condusă de regi, care avea castele și se dezvolta de la o zi la alta. O parte mi-au vorbit despre construirea țării cu munca poporului în fabrici și uzine, cu pionieri și tovarăși. Românul 1989 încă purta cicatrici adânci pe față și șiroaiele de sânge nu conteneau să curgă din rănile suferite.
Când am ajuns la ultimii 30 de români, însă, am văzut toată dezamăgirea și durerea celorlalți strânși aici. I-am văzut total rupți de țară, unii plecați să muncească pe alte meleaguri, alții obișnuiți cu „lasă că merge și așa”, câțiva „șmecheri” se chinuiau să îmi arate mie o combinație despre Țara în care să ieșim toți bine, iar unii vorbeau despre o europenizare fără să pomenească de valori, credință și tradiții.
Nu prea știam ce concluzie să trag în urma răspunsurilor lor, așa că am ales să întreb și pe al 101 – lea român, cel cu numele 2019 ce înseamnă pentru el România.
Nu îmi pot scoate imaginea lui din minte. S-a așezat pe al treilea strat de borduri pus de nu știu care primar și-a dat pălăria jos din cap s-a șters de năduf și a început să plângă.
Mi-a spus că îi este greu să vorbească despre România Mare, când țara este atât de scufundată în răutăți, idealuri neîmplinite, durere în inimă pentru că milioane de români sunt plecați iar cei rămași se luptă cu nedreptatea și cu lipsurile.
Mi-a spus că se uită la școală și o vede cum se dărâmă la propriu, dar are wi-fi.
Vede cum Crucea din intersecție este într-o parte și nu o îndreptă nimeni iar acum câteva zile unii voiam să o ia că este de metal.
Se uită la bătrânii care își numără anii până când ii cheamă Dumnezeu, sătui de promisiunea că într-o zi o vor duce bine.
S-a ridicat și m-a luat cu el pe stradă și mi-a arătat, și a povestit de fiecare în parte, iar la final mi-a spus că asta este România pe care o vede.
Chiar înainte să plece, mi-a spus să nu fiu trist că pentru el România înseamnă speranță! Eram în dreptul unei Bisericii și am auzit clopotul din turlă cum răsuna. Și-a dat iar pălăria jos de pe cap, și-a făcut o cruce mare și mi-a spus să nu mai întreb pe nimeni ce înseamnă România… România ești tu!
Prof. teolog Alin Bolboaşă Şofaru
