În cadrul organizației liberale de la Olt, la nivelul unei părți semnificative a vârfurilor sale, funcționează sindromul câștigătorului la loto. O presiune inutilă în cadrul grupului, o stare de nervozitate și o lipsă de capacitate în a înțelege că toate, în viață, vin la timpul lor…
E greu să spui cine are dreptate: Liviu Voiculescu sau Gigel Știrbu. Este aproape inutil când la orizont sunt trei rânduri de bătălii politice cu PSD, să analizezi disputa dintre președintele ales al organizației de la Olt și deputatul votat al aceleiași structuri. Sau, pentru a defini aceeași structură, tot plastic, evident, se poate spune că unii oameni, ajunși în mijlocul codrului, nu văd pădurea din cauza copacilor.
Astăzi, PNL Olt se află într-o situație inedită: se pregătește să gestioneze iminenta victorie din alegerile prezidențiale, a lui Klaus Iohannis, pe picior de război intern. Remarc, pe fondul acestor tensiuni, un cap limpede, un om capabil să gândească aplicat și chiar să-i cheme la aceeași masă rotundă pe toți din preajma sa.
Îl văd în această situație pe Marian Vasile, liberalul de la Studina, un om mai de dreapta, cu mult înainte ca o parte din membrii BPJ-ului de la Olt să devină membrii de partid. E rațional, e lucid în ceea ce se întâmplă astăzi în plan politic și știe asta de la cam singura școală politică adevărată ce a funcționat în județul Olt în urmă cu aproape un deceniu. Și nu se numea PNL, chiar dacă avea un „L” în coadă…
Marian Vasile nu a intrat în acest partid pentru a obține dreptul de a cheltui energie, timp și nu numai. A crezut că la Olt echipa liberală e cea mai potrivită pentru marele asediu al redutei PSD. Cu naivitate, cu încredere în oameni, e vechi păcatul, a trecut într-un partid mizând pe faptul că sinonim cu acest substantiv e și termenul de „echipă”.
Astăzi, într-n moment de gestiune corectă, Marian Vasile, primarul de la Studina, singura zonă liberă de roșul pesedist din acea parte a Câmpiei Dunării, poate gândi un plan de acțiune prin care PNL să nu mai joace într-o bătălie politică doar pentru golul de onoare.
Marian Vasile, să nu uităm, într-un timp scurt, într-o vreme când misoginismul era mai mult decât își închipuie unii astăzi, a reușit, la Olt, la Slatina în particular, să obțină scoruri la care alții doar au visat frumos. Asta, pentru că știe să construiască echipe, iar oamenii pe care-i așează lângă el simt că nu sunt singuri. Găsesc în memorie nume precum: Ionuț Comănescu (da, ați citit bine, Ionuț Comănescu), Victor Iacobescu, Elena Ene, chiar, deși astăzi este plecată în București, oameni fără licențe în politica de tip clasic, dar care, alături de Marian Vasile, au definit altfel conceptul de libertate de opinie din cadrul grupului.
Astăzi, pentru ca PNL-ul de la Olt să poată juca de la egal la egal cu adversarul, să conteze și să câștige până la urmă, are mai multă nevoie de Marian Vasile decât are acesta de partid. Nu este imposibil, poate doar greu în câteva puncte, pentru ca alții să înțeleagă că atunci când ai un om capabil prin definiție să fie luptător împotriva sistemului, să nu-l pui la treabă. În caz contrar, se poate repeta ciclica poveste de la PNL Olt, acolo unde, în seara alegerilor se stinge prea repede lumina după primele voturi numărate.
Cred, și nu știu asta până acum, Marian Vasile își propune ca la prezidențiale, localele și parlamentarele ce vor veni, chestia cu stinsul luminii să se întâmple prima oară la PSD. N-ar fi nimic rău aici. Doar o responsabilitate față de mediul înconjurător și problemele acute privind încălzirea planetară (sic!).
Și, mai cred ceva: că tot Marian Vasile îi poate pune, într-o zi, la aceeași masă, pe Liviu Voiculescu și Gigel Știrbu…
