Tragedia de la Caracal arată dimensiunea limitată a capacității de reacție a statului român. De parcă nu ar fi fost de ajuns tragedia din Apuseni, când pilotul Iovan și studenta Aura Ioan au murit cu zile. De parcă nu ar fi fost de ajuns drama de pe Lacul Suitghiol, de lângă Mamaia, când un echipaj de intervenție SMURD a așteptat zadarnic echipajul de salvare venit într-o barcă cu vâsle, pentru că motorul bărcii nu pornea la prima sfoară. Nici varianta că de acum încolo trebuie să ne luăm destinul în mâini nu e potrivită…
Oltul, Caracalul, sunt capitole din ce a fost și din ce urmează să fie. În schimb, statul își continuă atitudinea sfidătoare, acoperit de legi. Făcute de oameni. Conform Codului Administrativ, la Olt, după demiterea prefectului și a subprefectului, vor intra în schemă un prefect și doi subprefecți. Dacă până acum instituția a continuat cu un prefect și-un subprefect, conform legii, mai trebuie unul. Plătit regește, cu secretară, mașină de serviciu, normă de hrană, vouchere de vacanță. În statul unde apare o falie între ei și restul. Vorba unuia de-al lor: „pentru că putem!” Restul, strâng din dinți și așteaptă în zadar ceea ce nu se va produce: resetarea din interior!
Altfel, doi subprefecți, nu doar la Olt, ci cum vor fi prin toată țara, înseamnă protecție socială. Pentru ei, cei din sistem! Acolo unde lucrează polițiștii de la Caracal, operatorii de la 112 și mulți ca ei…
