Evenimentele dedicate împlinirii a 160 de ani de la Mica Unire au avut loc în jurul statuii lui Cuza, din faţa Magazinului „Oltul”, în prezenţa unui public puţin numeros şi a oficialilor locali şi judeţeni. Vremea a fost vitregă, ploaie şi vânt rece. Ceremonia a debutat cu intonarea imnului de stat, un serviciu religios şi un mesaj din partea premierului României, citit de prefectului judeţului Olt. Apoi, instituţiile şi partidele politice au depus coroane de flori la statuia domnitorului. A urmat o paradă militară, formată din batalioane ale Jandarmeriei Olt şi ale ISU Olt, pe acordurile famfarei. La final, slătinenii prezenţi au dat mână cu mână şi s-au unit în hora care de-a lungul timpului a avut scopul de a-i uni pe români. Hora a avut loc în jurul statuii lui Cuza, aşa cum se mai întâmplase chiar la inaugurarea ei, la 24 ianuarie 1993.
File de istorie mai puţin ştiute
Domnul Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza şi-a iubit ţara şi pe semenii săi, niciodată considerndu-i mai prejos. Pentru simplul fapt că, la Slatina, în faţa primăriei (astăzi, pe locul fostei primării se află un centru supermarket, pe bulevardul Nicolae Titulescu, mai jos de fostul sediu BNR), un cetăţean s-a plâns de calitata pâinii, Cuza l-a demis pe prefectul de la acea vreme. Cuza a vizitat Slatina de trei ori: în 1859, 1862 și 1864.
La 15 mai 1873, ora unu şi junatate noaptea, Alexandru loan Cuza se stingea printre sträini. Prin intermediul agentului diplomatic român la Berlin, Theodor Rosetti, cumnatul lui, corpul său neansufleţit a fost îmbălsămat la cimitirul din Heidelberg.
Fostul domnitor, Mihail Sturza, îi asigură pentru slujbă un preot din Baden, Berlin.
La 27 mai 1873, sicriul cu rămăşiţele pământeşti sosea în ţară prin Cracovia, Lembegr şi Cernăuti. La Vereşti, întâmpinară corpul neînsufleţit al domitorului, locuitori de pe meleagurile botoşănene, în frunte cu țăranul Simion Stanciu, fost deputat în Adunarea Ad hoc şi care va urma sicriul până la Ruginoasa.
29 mai 1873 – în prezența colaboratorilor şi prietenilor – lacob Negruzzi, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Constantin Cazimir, Nicolae Piroski, Petre Grădişteanu, Cezar Boliac şi Mihail Kogălniceanu, domnitorul a fost înmormantat la Ruginoasa.
Ca și pe Stefan cel Mare, care fusese considerat sfânt, tot aşa l-au pretuit ţăranii şi pe Alexandru loan Cuza,
Dinaintea porţii castelului, de câte ori treceau, oamenii simpli îşi scoteau cuşma de pe cap şi îşi făceau cruce.
În prinavara anului 1944, rămăşitele pământeşti ale domntorului au fost strămutate, prin grija unui brav soldat din Ruginoasa, la Curtea de Argeş, din cauza apropierii frontului, iar
în anul 1946, ele au fost depuse la Biserica Trei lerarhi din laşi.
