NOI, generația de azi, am ajuns martorii și părtașii unor dezbateri aprinse sau chiar conflictuale, cu privire la diferite „EXISTENȚE SOCIALE” aflate într-un permanent proces de „reorganizare”, la nivelul națiunii noastre.
Între acestea AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ pare să fie tot mai mult supusă și uneori să accepte interese de grup și ca urmare „încrederea națională” în aceasta a scăzut considerabil, pornind totuși și de la niște motive „palpabile”:
1. Există „întrebări” care se pun pe bună dreptate, în legătură cu respectarea și nerespectarea legislației și chiar a CONSTITUȚIEI.
2. Presiuni tot mai „accentuate” prin „prea evidente” influențe de intimidare și hărțuire a sistemului (cel mai recent caz: „alegerea și realegerea” completelor de 5).
3. Utilizarea tot mai „densă” a șantajului.
4. Potențialul de ABUZ JUDICIAR este în „creștere”.
5. Anchete „cu țintă” sau din motive politice clare, de aici sancționarea ROMÂNIEI în sute de cazuri la CEDO.
6. Relații „ascunse” între diferiți piloni ai sistemului judiciar, încât deseori „repartiția” dosarelor pentru anchetare și instanță s-a făcut în fucție de anumite interese.
7. Nu putem să nu constatăm și o crasă incompetență care merge până la NIVEL ÎNALT, ca un factor favorizant pentru infractori notorii.
8. Sunt cazuri în care sub acoperirea Art. 124 al. 3, „judecătorii sunt independenți și se supun legii”, s-a descoperit existența incorectitudinii și chiar a corupției (am în vedere cazul a două judecătoare de la TRIBUNALUL BUCUREȘTI).
DAR, cu toate astea, nu știu „ce mă face” să cred că o JUSTIȚIE ÎN OFENSIVĂ ar putea deveni FACTORUL DECISIV care să „instaleze” DREPTATEA, într-o țară care „FUNCȚIONEAZĂ STRÂMB”, judecând însă doar cu „LEGI DREPTE” în slujba adevărului.
Pentru asta se impune ca AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ – putere în stat – în contextul principiului separării puterilor în stat, manifestându-se independent, cu aderență la normele europene, în baza Art. 124 al. 1 și 2, din CONSTITUȚIE, să se constituie și în adevărate semnale de alarmă pentru LEGISLATIV și EXECUTIV…
Nu este ilegal să semnaleze LEGISLATIVULUI, cu fermitate și claritate, că după 1989, LEGISLAȚIA ADOPTATĂ, într-o măsură considerabilă, ca o LEGISLAȚIE A „DISTRUGERII ACCELERATE” a fost special concepută pentru JAF și a ruinat țara prin:
a.) despăgubiri uriașe, urmare a unor supraevaluări exagerate acordate chiar unor cetățeni străini.
b.) privatizări și retrocedări frauduloase de bunuri imobile, case, terenuri, păduri și „distrugerea” a 1.256 de stabilimente economice, prin LICHIDARE, „aruncând” în șomaj milioane de români care pentru a trăi au luat calea „pribegiei”.
c.) vânzarea și concesionarea de terenuri cetățenilor străini, în baza unor legi dureros de permisive.
d.) până și acceptarea unor autonomii pe criterii etnice.
e.) s-au „legalizat” pentru străini concesionări spre exploatarea resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc), în condiții nedrepte pentru țară.
f.) s-au legiferat cheltuieli imense din buget pentru cumpărări păguboase (fregate, avioane, armament – la mâna a doua).
g.) s-a „construit” un sistem financiar, cu FUNCȚIONARI CORUPȚI, cu împrumuturi uriașe de la F.M.I (Fondul Monetar Internațional) și B.M (Banca Mondială); de la o datorie externă de 0 (zero) s-a ajuns la suma de cca. 100 miliarde de Euro.
JUSTIȚIA să evidențieze fără teamă, că urmare a acestei politici de legiferare, s-a produs HAOS în societatea sub umbrela căreia a înflorit CORUPȚIA devenită azi BOALĂ CRONICĂ a societății românești, încât până și la nivel înalt:
– doi dintre „șefii statului” au avut dosare „penale” în care figurează acuzații de fals, uz de fals, abuz în serviciu etc.
– prim-miniștrii, miniștri, funcționari la toate nivelurile, magistrați, procurori, politicieni de toate „culorile”, parlamentari, baroni locali, mari și mici, au fost cercetați și mulți condamnați pentru afaceri grave de corupție și jefuire a bunurilor naționale.
– furturi uriașe de bunuri din patrimoniul cultural (monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară, tablouri, icoane, bijuterii etc).
Așadar, LEGISLAȚIA STRÂMBĂ a afectat grav caracterul național al statului, cu consecințe dezastruoase pentru VIITOR.
IATĂ DE CE, JUSTIȚIA să acționeze, căci asta îi este menirea, pentru DREPTATE, „declarând” sus și tare că a venit momentul când STRATEGIA DE SECURITATE a NAȚIUNII nu trebuie lăsată exclusiv pe mâna omului politic, mai ales a politicianistului, și că această strategie este, în primul rând, apanajul CELOR cu competențe profesionale și socializante . Aceștia sunt în măsură, având atât capacitate, cât și conștiință, să-i determine pe decidenții politici să adopte LEGI și DECIZII în interesul națiunii.
DAR, DAR, și AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ:
1. Să-și facă ORDINE în propria-i OGRADĂ, restructurându-și normele și regulamentele de funcționare printr-o CURAJOASĂ REFORMĂ INTERNĂ, care să-i reabiliteze PRESTIGIUL și ÎNCREDEREA din partea cetățenilor, astfel ca întregul sistem judiciar să constituie un PUTERNIC FACTOR ÎN CONSOLIDAREA DEMOCRAȚIEI.
2. Să-și exercite „AUTORITATEA” în conformitate STRICTĂ cu prevederile din CONSTITUȚIE, și aplicând RIGUROS și CINSTIT prevederile legale, cu prioritate din CODURILE DE PROCEDURĂ, semnalând că modificările propuse de cei MARI sunt tendențioase și evitând orice SPECULAȚII ce ar putea duce la TĂRĂGĂNĂRI, RĂSTĂLMĂCIRI și NEDREPTĂȚI – între care semnalăm câteva:
a.) ARESTUL PREVENTIV să nu fie „negociat”, ci perfecționat, spre a predomina durata de 30 de zile, iar „CERCETAREA ÎN LIBERTATE”, „CONTROLUL JUDICIAR”, „ARESTUL LA DOMICILIU”, sau alte situații inventate, să fie reduse considerabil, constituind doar cazuri cu totul excepționale.
b.) TERMENELE DE JUDECATĂ să aibă o limită maximă rezonabilă, iar AMÂNĂRILE să înceteze a mai fi modalități de a-I „ocroti” pe infractori.
c.) TERMENELE DE PRESCRIPȚIE să fie avute în vedere pentru a nu fi micșorate cum se vrea, dar mai ales pentru a nu-i favoriza pe cei anchetați pentru orice fapte de corupție, evaziune fiscală și alte fapte grave împotriva cetățeanului și statului.
d.) URGENTAREA în JUDECAREA UNOR CAUZE GRAVE pentru a nu se „dilua” prin tot felul de tertipuri care i-ar putea favoriza pe INFRACTORI.
e.) PEDEPSE EXEMPLARE – către limita maximă – pentru DEMNITARII vinovați de CORUPȚIE. Cei anchetați să fie automat suspendați din funcție, limitând invocările gen prezumția de nevinovăție și lichidând găselnița IMUNITĂȚII.
f.) LIMITAREA la MINIMUM a „ABUZĂRII” de SENTINȚA – PEDEAPSĂ cu SUSPENDARE, care a devenit o „OBIȘNUINȚĂ” a multor INSTANȚE, favorizând chiar INFRACTORI NOTORII.
3. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ să desfășoare o educație politico-civică a civililor pentru modelarea cunoștințelor și conștiințelor societății. În acest registru, „mulțimea de infracțiuni” cu o mulțime de infractori, între care și mulți DEMNITARI, denotă că trăim într-o societate precară dominată de CORUPȚI, ESCROCI, HOȚI, TÂLHARI cu „GULER ALB” într-o țară ce se apropie de „LUMEA A TREIA” și arătată mereu cu degetul de UNIUNEA EUROPEANĂ.
4. RECUPERAREA PREJUDICIILOR din dosarele de corupție să devină PRIORITATE OBLIGATORIE, cu termen ferm, pentru autoritățile cu competență, astfel ca gradul de recuperare să fie de 100% (nu ca acum – 10%, semănând a bătaie de joc).
Să se precizeze explicit că oricărui condamnat pentru corupție i se confiscă imediat averea dobândită în mod ilicit, indiferent de perioada culpei. De ce nu reactualizăm celebra LEGE 18?
5. LICHIDAREA RADICALĂ a tot ceea ce „se țese” pe dedesupt, adică prevederi, planuri, strategii, rețele de influență, acte normative gen LIBERARE CONDIȚIONATĂ, SCĂDEREA PEDEPSEI la achitarea prejuciului, pedepse la jumătate pentru diferite „infracțiuni”, „noua definiție” a grupului infracțional, amnistie și grațiere etc.
Să se lichideze definitiv, pentru totdeauna, servilismul lunecos și păgubos care poate afecta actul de justiție.
6. EFICIENTIZAREA COLABORĂRII cu SERVICIILE SPECIALE în scopul îmbunătățirii actului de justiție și apărarea statului de drept prin PROTOCOALE DE SPRIJIN RECIPROC, așa cum sunt ele definite în DEX – cu privire la „reguli (de conduită) ce trebuie respectate în societate”.
APROPO – „PROTOCOALELE” au fost condamnate tendențios de cei „cu musca pe căciulă”. Spun foarte clar: ele au fost încheiate cu scopul apărării statului de drept și s-au dovedit a fi utile prin condamnarea multor „TÂLHARI”. O singură „HIBĂ” au avut, și anume: OBLIGAȚIA PROCURORULUI de a informa „OFIȚERUL DE LEGĂTURĂ”, cu privire la rezultatele anchetei, pe baza probelor furnizate.
DAR, DAR, având în vedere AZI, CAUZELE care au dus în JUSTIȚIE la creșterea cumplită a volumului de muncă, la numărul URIAȘ de dosare rezidă – ca o axiomă – în „practicile” sistemului capitalist românesc și dacă ACESTA va FUNCȚIONA și în viitor, în același MOD DEFECTUOS, gestionat de niște „TÂLHARI CU FUNCȚII”, CORUPȚIA din ROMÂNIA nu numai că nu se va diminua, ci „VA ÎNFLORI” cu tot eroismul din JUSTIȚIE. Pentru a evita un asemenea DEZASTRU, DEMOCRAȚIA REALĂ TREBUIE să ÎNVINGĂ și să acționeze într-un sistem cu adevărat democratic și într-un dialog politic constructiv și altruist.
În VIAȚĂ să se acționeze DEMOCRATIC, fără a renega VALORILE, fără a se înșela pe SINE, ci pentru a PROMOVA BINELE și VALORILE ADEVĂRATE!
JUSTIȚIA să-și asume LUPTA PERMANENTĂ cu NEDREPTĂȚILE și cu TOATĂ SLĂBICIUNEA UMANĂ, NOI, ROMÂNII, să avem SPERANȚA că în ROMÂNIA vor triumfa DREPTATEA și BINELE.
