Aș vrea să cred că după „confruntarea amicală” din zilele de început ale acestui DECEMBRIE 2018, de la BRUXELLES, dintre EXECUTIVUL NOSTRU și EXECUTIVUL UNIUNII EUROPENE, țara noastră s-ar cuveni să se „trezească” la demnitatea de putere de „gradul 7”, adoptând o poziție pe măsură, în raport cu FUNCȚIA de PREZIDENT al CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE, pentru 6 luni.
În consecință, sper ca țara mea să nu se mai afle pe lista pârâților ce trebuie mereu controlați în sensul că europarlamentarii români vor face front comun în a o apăra, nu ca până acum, când unii dintre ei au dat mereu cu pâra pe seama ROMÂNIEI.
Sper că aprecierile bune, ba chiar laudele lui JUNKER, privind capacitatea ROMÂNIEI în a-și îndeplini „MISIUNEA” în această funcție de prim rang în EUROPA, făcute de înalții birocrați de la BRUXELLES să fie sincere și de bun augur, încât să asistăm la o „reconsiderare” ce să conducă inclusiv la aderarea noastră în spațiul SCHENGEN.
Sper ca în acest, într-un fel, al 12-lea ceas, politicienii să-și „revină” și să aibă „forța” de a provoca împreună schimbări îndrăznețe, discutând și apoi abordând în mod profesional, responsabil și curajos chestiuni de fond de politică internă și mai ales externă, mai „percutantă”.
Aș dori și SUGEREZ chiar ca în acest context nou și favorabil la nivelul ocupat în U.E. și pornind de la cele două mari evenimente naționale, UNIREA și CENTENARUL, autoritățile de la BUCUREȘTI să „angajeze” un nou „stil” de politică externă cu un obiectiv demn și just, istoric și juridic, și anume reconsiderarea drepturilor românilor „din afară”.
O asemenea abordare sigur că presupune CURAJ, FERMITATE și HOTĂRÂRE, dar prin GEOGRAFIE și noul context geopolitic avem serioase motive să întreținem și să dezvoltăm o politică externă activă, cu viziune, în vederea reliefării și eventual corectării unor nedreptăți istorico-juridice.
Calitatea, funcția de PREȘEDINTE al Consiliului U.E ne oferă pârghii de acțiune prin care să facem cunoscute EUROPEI adevăruri istorice despre ROMÂNIA MARE, precum și drepturile istorico-juridice pe care le avem, pentru asta angrenând în acest PROCES până și vecinii noștri, toate astea ca argumente foarte solide:
1. U.R.S.S a ratificat pactul BRIAND-KELLOG privind definirea agresorului – ratificare precedată de protocolul LITVINOV, dar a comis o agresiune fățișă, condamnabilă prin răpirea de la ROMÂNIA a unor teritorii românești: BASARABIA (până la gurile DUNĂRII și NISTRU), Nordul BUCOVINEI și ȚINUTUL HERȚEI (acestea nici nu erau cuprinse în pactul RIBBENTROP-MOLOTOV).
Să le spunem prietenilor și partenerilor noștri din U.E că atunci au „păstrat” o tăcere adâncă, probabil că aveau nevoie de U.R.S.S ca aliat împotriva GERMANIEI.
2. Azi, chiar în FEDERAȚIA RUSĂ se „apreciază” că PACTUL RIBENTROP-MOLOTOV a devenit nul prin înfrângerea GERMANIEI, dar și în fapt pentru că el contravenea art. 20 din PACTUL SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR, așa că el era NUL încă de la semnarea sa, din 1939.
Astfel, putem demonstra EUROPEI că PACTUL era NUL AB INITIO și trebuie să ne fie recunoscute granițele țării de JURE dinainte de 1940. Să le amintim, printre altele, că unificarea GERMANIEI s-a făcut și acceptat bine-merci, fără să obiecteze cineva că s-a încălcat Tratatul de la HELSINKI.
3. Dispărând U.R.S.S, autorul nedreptăților ce ne-au afectat, RUSIA să anuleze CONSECINȚELE PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV, care afectează ROMÂNIA și AZI, ca un factor de restabilire a unui echilibru regional.
4. Teritoriile răpite ROMÂNIEI și încorporate UCRAINEI – presupune o atitudine fermă din partea BUCUREȘTIULUI. UCRAINA este o creație politică și socio-demografică a lui STALIN și HRUȘCIOV. STALIN le-a „impus” independența ca de altfel și BELORUSIEI pentru ca U.R.S.S – de atunci – să aibă două voturi în plus la LIGA NAȚIUNILOR și apoi la O.N.U. Nu e departe de realitate că mai toți HATMANII până la HMELNIȚKI au fost români, iar acesta – un conte polonez care după cearta cu șleahticii lui s-a „retras” în KRAINA (ținut de margine).
Pe această linie, la SUMMITUL NATO de la BUCUREȘTI, PUTIN l-a lămurit pe GEORGHE BUSH pe un ton dur, că „UCRAINA nu este un stat” și ca atare n-are ce „căuta” în NATO, și i-a comunicat că RUSIA își va „relua” teritoriile sale din ESTUL UCRAINEI și CRIMEEA, așa cum s-a și întâmplat ulterior, ba mai mult, și că țările din „EUROPA DE EST” își vor relua teritoriile cedate de STALIN.
În acest context, ROMÂNIA are dreptul să ceară RUSIEI să-i respecte drepturile la „RESTITUȚIO IN INTEGRUM”, iar Statelor Unite ale Americii să le cerem, măcar în conpensație la pactul de parteneriat strategic, să-și recunoască NEDREPTATEA FĂCUTĂ ROMÂNIEI prin acceptarea înțelegerii STALIN-CHURCHILL și, în consecință, să ne sprijine în refacerea ROMÂNIEI MARI.
5. Un alt teritoriu pur românesc este INSULA ȘERPILOR, astăzi „inclusă” UCRAINEI printr-un simplu PROCES VERBAL între reprezentantul U.R.S.S și cel al ROMÂNIEI, în pofida TRATATULUI de PACE de la PARIS, unde nu figura pe nicio listă. Foarte grav este faptul că în procesul de la HAGA, privind dreptul României asupra INSULEI, delegația noastră a fost incapabilă să ne probeze DREPTUL, deși dispunem de argumente juridice, istorice și politice. Mai mult, tratatul încheiat cu Ucraina, cu privire la intrarea ROMÂNIEI în NATO, a fost făcut „sub presiune”, motiv pentru care AZI poate fi denunțat.
Căderea STALINISMULUI SOVIETIC presupune în mod logic recuperarea teritoriilor acaparate și atribuite în mod ilegal, astfel ca această NOUĂ ȚARĂ să rămână în limitele ei istorico-legitime – RUSIA KEVEANĂ.
6. INVOCAREA eventuală a ACTULUI FINAL de la HELSINKI este total inoportună, căci ACTUL în sine a devenit CADUC, în condițiile în care s-au acceptat următoarele modificări de frontiere:
– normal, în cazul unificării GERMANIEI.
– prin război care a dus la dezmembrarea Jugoslaviei și apariția celor 6 state.
– alte situații gen Kosovo.
– etc, etc.
7. CRIMEEA poate fi și ea un „CAZ SPECIAL”, dacă invocăm o realitate istorică, aceea că EA a aparținut MOLDOVEI lui ȘETAFN CEL MARE, ca zestre a MARIEI DE MANGOP, a doua soție a MARELUI DOMN.
8. Deocamdată însă, primul pas să fie făcut pentru a înlătura consecințele PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV, spre a ne fi restituite teritoriile furate.
9. LIDERII ROMÂNI să „lupte” pentru refacerea ROMÂNIEI în granițele firești din 1939.
10. AUTORITĂȚI DE LA BUCUREȘTI, vă va LIPSI oare CURAJUL?
