În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca XII, 16 -21)”
Dragii mei,
Cred că Evanghelia de astăzi se mulează perfect pe societatea în care ne aflăm! Este și normal să fie atât de actuală pentru că ea conține Cuvântul lui Dumnezeu, iată, mereu updatat la nevoile secolului în care trăim.
Vă redau doar trei cuvinte din textul acesta al Duminicii prime din Postul Nașterii Domnului: „Mănâncă, bea, veselește-te!”
Parcă ne regăsim fiecare în aceste cuvinte. Ele descriu „necesarul” unei lumi care a uitat că există datorită unei pronii divine, unei griji dumnezeiești față de care nu ți se cere decât să crezi, de aici izvorând cele necesare credinței.
Dar cuvintele acestea nu aparțin lui Dumnezeu! Ele aparțin unui om care vrea să se rezume doar la plăcere trupească și nimic pentru suflet. Oare de ce nu a spus omul acesta bogat: „mănâncă, citește, ajută aproapele și bucură-te de bucuria celor pe care îi ajuți”? Poate pentru că acest aspect prevedea iubirea față de altcineva și nu egoismul în care se tăvălea. „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” – Mereu m-am întrebat, goana aceasta după un cont tot mai gras și după o casă tot mai mare și mașină tot mai scumpă unde are finalitatea? În liniștea proprie? Nu cred!
Cred că poți avea o viață liniștită dacă muncești cinstit și agonisești cele necesare pentru o singură viață, că oricum nu ai mai multe. Nu înțeleg la ce te ajută a „dărâma hambarul și a face unul mai mare ca să îți încapă toate cele” dacă la final ești într-un costum, cu mâinile pe piept, flori, cu mine la capătul tău încercând să Îl rog pe Dumnezeu să te ierte, în timp ce te conduc la un mormânt de pământ sau de piatră. Cu ce te ajută? Că rămâi acolo și pieri! Amintirea ta în timp se șterge iar tu te transformi într-un pumn de țărână!
Sunt mulți oameni care au primit prin binecuvântare de la Dumnezeu averi mari. Dacă ne uităm în Vechiul Testament vedem averea lui Avraam, a lui Isaac și a patriarhului Iacov. Vedem funcția dată lui David și binecuvântarea peste regele Solomon. Ei sunt drepți ai Vechiului Testament care s-au bucurat de bogăție dar nu dintr-o dorință ca aceasta să rămână a lor, ci ca ea să fie parte a tuturor.
Clar nu avea Dumnezeu ceva cu bogatul din Evanghelie dacă făcea hambarul mai mare ca să aibă de unde să ajute pe alții și prin acesta să se bucure și el de plinătatea acestor daruri. Da! Le spun daruri pentru că nu erau ale lui! I le dăduse tot Dumnezeu!
Ne mândrim că avem și că noi am făcut avere… oare așa este? Am făcut noi ceva fără să primim de la Dumnezeu? Ce poate omul să facă de la sine dacă Dumnezeu nu îi dă? Absolut nimic! Fără El, noi suntem nimic iar cu el noi suntem totul!
Dragii mei,
Această dorință pe care noi o vrem pentru suflet: „odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te” este poarta noastră de acces într-un iad atât de apropiat că deja simt văpaia.
Cred că cel mai deranjant pentru Dumnezeu este că irosim viața aceasta în care ne putem bucura de atâtea, pentru a trăi să mâncăm, pentru a ne bea mințile și pentru a petrece timpul aiurea.
Eat, drink and party – sloganul unei lumi care a uitat de Dumnezeul ei și mai ales care refuză să Îl caute!
Dărâmați hambarul sufletului vostru dragii mei nu pentru a vă face altul mai mare ci pentru a vă construi o cămară cochetă și curată în care Hristos Dumnezeu să aleagă să se nască! Vedeți că nu este un Dumnezeu „pretențios”… acum 2000 de ani a ales o peșteră… Amin!
Asist. Univ,ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU
Universitatea din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
