În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Preacucernici Părinți, domnule profesor, doamnelor preotese, frați creștini,
mi-am propus astăzi să vă țin o oră jumătate la predică! Vi se pare suficient ca să vorbim astăzi despre Dumnezeu?! Vi se pare mult sau puțin? Dar dacă v-aș ține trei ore? Dar dacă v-aș ține până deseară?
Evanghelia de astăzi (5 iulie 2018) ne pune înainte un astfel de episod. Ne arată o mulțime care a stat până seara să asculte Cuvântul lui Dumnezeu izvorât din gura Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, adică din gura Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Până a intra propriu zis în gândurile pe care vreau să vi le aduc aproape de inimă în această duminică vreau să vă aduc câteva explicații: Evreii în timpul Mântuitorului Hristos erau ocupați de către Imperiul Roman, deci întregul pământ al Țării Sfinte era provincie romană. Astfel ei aveau un guvernator trimis de Roma care răspundea direct în fața lui Caesar. Ca orice popor aflat sub stăpânire străină ei aveau obligația de a plăti dări sau taxe, tribut cum spuneam noi când ne aflam sub jugul otoman.
De ce a trebuit să vă dau aceste detalii? Simplu! Pentru evreul din perioada respectivă a mânca trei mese pe zi era puțin probabil. A mânca pe săturate era imposibil! Din puținul pe care îl aveau ei trebuiau să pună de-o parte pentru a-și plăti dările.
Sfânta Evanghelie de astăzi însă ne prezintă o situație extrem de interesantă. Ei aflaseră de Mântuitorul Hristos că făcea minuni, că vorbea Cuvântul lui Dumnezeu, unii chiar, în special Apostolii cam începeau să fie convinși că în fața lor nu este doar un prooroc, ci este însuși Fiul lui Dumnezeu și astfel Îl urmăreau să Îl asculte oriunde El apărea.
O mulțimea, cam la 5.000 de bărbați afară de femei și de copiii Îl urmăriseră pe Mântuitorul Hristos în pustie unde El s-a retras, trist fiind de aflarea veștii decapitării Sfântului Ioan Botezătorul, verișorul său.
Aici în pustie Mântuitorul le vorbește mult, până seara, ba textul ne spune că „făcându-i-se milă le-a vindecat pe toți bolnavii lor”. Seara însă, Apostolii Îl roagă pe Hristos să” de-a drumul mulțimilor să meargă în sat și să își ia de mâncare”. Mie îmi place extrem de mult această semantică a cuvintelor dar despre acest” dat drumul” am să vorbesc cu altă ocazie. Acum este momentul când Mântuitorul Hristos arată o primă misiune dată Apostolilor: „dați-le voi de mâncare!”.
Ce părea imposibil, cu cinci pâini și doi pești, s-a făcut posibil cu binecuvântarea lui Dumnezeu! Nu doar li s-a dat să mănânce, Hristos i-a săturat pentru prima dată în viața lor încât au și rămas 12 coșuri cu firimituri. Adică evreul care nu mâncase în viața lui pe săturate, are o masă dată de Dumnezeu din care îi și rămâne.
Dragii mei,
Biserica a rânduit ca înainte de Sfânta Liturghie să nu mâncăm. De ce? Simplu și de data aceasta! La slujbă ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Am ascultat cu toții Sfânta Evanghelie citită de Părintele. Tot în Liturghie primim Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, adică primim vindecare sufletească și trupească și după slujbă, fiecare merge la casa sa să mănânce. Lecția de astăzi este simplă: Ascultați întâi Cuvântul Meu, primiți împărtășindu-vă cu Mine vindecare și Eu vă voi purta de grijă și vă voi sătura cu puținul pe care îl aveți. După ce Mântuitorul le dă să mănânce mai rămâne puțin cu ei. Ceea ce înseamnă că trebuie să continuăm fiecare când mergem la casele noastre acea Liturghie de după Liturghie pentru că El mai vrea să stea încă puțin cu noi.
Ascultând cuvântul lui Dumnezeu vom avea bucuria sufletului vindecat și a trupului curat ca mai apoi să ne bucurăm cu toții pe săturate de masa de acasă. Cereți lui Dumnezeu să ne sature, întâi de El, prin împărtășirea cu El și mai apoi de „pâinea noastră cea de toate zilele” Amin!
Predică în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena
Văleni – Olt
Asist. Univ. Drd.
ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU
