Supereroul!

Dragii mei,
Vă scriu mult prea obosit și probabil cu un mare haos în idei, dar mesajele pe care le primesc de la voi cu referire la lipsa din ultimele zile a unui articol m-au provocat să mă leg de un gând care mă bântuie de ceva timp.
Vreau să vă vorbesc astăzi despre un Supererou, după părerea mea, ignorat de toți.
Pentru început vă redau una din definițiile cu referire la gândul de astăzi :
„Un supererou (engleză Superhero) este un personaj care posedă puteri extraordinare sau supraomenești pe care le folosește pentru oameni și care are unele caracteristici vizuale (de obicei, o ținută) care-l fac identificabil.”
M-am tot gândit la acest personaj, deși l-am identificat de mult, dar mi-a fost greu să scriu despre el. Am să mă joc puțin astăzi …. să văd dacă îl descoperiți până la final.
Cred că toți avem nevoie de un supererou în viața noastră și culmea, cu toții ne întâlnim cu supereroul de astăzi într-un moment al vieții.
Este singurul care ne învață cu adevărat ce este curajul! El apare atunci când soldatul cu ultima putere pune mâna pe armă pentru a salva camarazii săi sau pentru a proteja bucata de pământ a țării sale.
Este singurul care, prin spitale, arată bunătatea oamenilor care fac totul pentru cei dragi. El este cel care provoacă pe medic să pună mâna pe bisturiu și să salveze o viață.
Tot el este cel care ne învață iertarea știind că timpul nostru aici este limitat. Atunci când el apare, oamenii iartă tot, uită tot și speră ca acest supererou să mai întârzie puțin.
Acest supererou ne învață să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca viața noastră să nu se termine la marginea unui mormânt. Ne „obligă” cumva, ca de frica lui, să sperăm și să facem totul pentru o viață veșnică.
Este supereroul care ne învață lecția curajului suprem, a bunătății nemărginite, a iertării necondiționate, a lacrimilor sincere și mai presus de orice, a speranței fără de sfârșit.
Am văzut multe schimbări pe care le-a făcut celor la care a ajuns sau în preajma cărora a stat. I-a făcut pe oameni să se comporte diferit, să nu se mai gândească la problemele lor ci să pună, unii pentru prima dată, pe cel de lângă ei mai presus de orice. A provocat îmbrățișări în familii „despărțite” de ani, certați fiind pe o bucată de avere sau datorită neînțelegerilor. A sârtrnit lacrimi sincere între oameni care s-au mințit atâta timp și mai presus de orice, a mișcat inimi care au ales să nu mai bată pentru alții.
El vine în viața omului fără să anunțe, vine… fie delicat ca o atingere când toți așteaptă momentul, fie … fulgerător când toți refuză să creadă că pot avea un astfel de „date” .
Nu ține cont de vârsta celor pe care îi vizitează, de profesie sau de alegerile făcute.
Vine să dea mereu o lecție. Cu gândul la el omul a compus melodii, a scris poezii, a simțit profund. Toți îl știm! Dar încercăm să îl facem uitat, deși gândul la el ne face într-adevăr mai buni, mai iertători, mai conștienți că mâine este o nouă zi și nu știm când și cum o începem, dar nu știm nici când sau cum o sfârșim …
Acest supererou este … moartea!

Prof. Drd. Teolog Alin Bolboașă – Șofaru