Aruncăm, uneori, în media, şi în viaţa de toate zilele, cuvinte grele la adresa tinerei generaţii. Epitete şi aprecieri en-gross. Multe motivate. Şi mai multe încărcate cu un subiectivism derivând de la aşa-zisul „conflict între generaţii”.
Valabil sub anumite aspecte psihologice, dar irelevant când este vorba de utilizare în exces.
Suferim, majoritatea celor care am atins maturitatea într-o Românie post-decembristă cvasivertiginoasă sub raport economic, politic, social şi profesional de un sindrom de închidere culturală păgubitor.
Arta comunicării directe, simple, genuine, a devenit pentru noi o veritabilă povară. Ne-am obişnuit să cerem imperativ, să dictăm, să impunem.
Lentila axiologică prin care ne aruncăm pleoapa peste cei tineri, fie că ne sunt foarte apropiaţi, subordonaţi sau pur şi simplu străini, pare tot mai aburită. Şi totuşi, din când în când, prin această atmosferă tulbure apare, adesea de la distanţă, câte o rază de lumină de intensitate lasteroidă, care ne „răneşte” retina şi implicit aurul cenuşiu cu care mai suntem dotaţi şi ne îndeamnă la meditaţie.
Privind mai atent „fenomenul”, constaţi cu stupoare că asemenea „insule juvenile” de performanţă, inteligenţă sclipitoare, disponibilitate pentru muncă şi angajament social sunt, în preajma noastră sau la distanţă, destul de numeroase şi atât de consistente încât aglutinate şi puse pe scala ierarhiei sociale la locul cuvenit ar schimba faţa cenuşie a existenţei noastre cotidiene. Cel despre care scriu astăzi, în modesta mea rubrică, cu o plăcere nedisimulată, m-a impresionat încă de acum un deceniu prin editorialele sale de o incredibilă luciditate care vedeau lumina tiparului cu o regularitate de invidiat în cel mai citit jurnal al oltenilor Gazeta de Sud (GdS).
Tăios, foarte aplicat, sagace, analitic şi sintetic de-opotrivă, politicos şi neconflictual, ambiţios în a-şi exprima punctul de vedere, indiferent de subiectul abordat, editorialistul Marcel Răduţ-Selişte (căci despre dânsul este vorba aici) m-a impresionat de câteva ori prin puterea premonitorie a unora dintre argumentele domniei sale.
Sigur că în faţa unei asemenea excelenţe jurnalistice doreşti să afli amănunte despre omul care se află în spatele rândurilor tipărite, o simplă fotografie reprodusă în „capul” rubricii neoferindu-ţi foarte multe date despre profilul spiritual al autorului.
Aflat în relaţii vechi de amiciţie cu ex-redactorul-şef al Gazetei de Olt nu am aflat prea multe despre domnul Răduţ; doar că era în relaţie profesională cu Mitropolia Olteniei.
„Şi, totuşi, mi-am zis, pentru un simplu preot, orizontul de exprimare al acestor articole este prea vast…”.
La un moment dat îmi procurasem de la librăria din incinta Teatrului Naţional „Marin Sorescu” volumu-i selectiv semnificativ intitulat „Cu căruţa prin democraţie” şi recitindu-i majoritatea editorialelor, mi-am întărit convingerea că mă aflu în faţa unui om matur, stăpân pe sine şi pe exprimările sale, racordat responsabil la o realitate convulsivantă pe care o înţelege cu durerea celui care şi-a asumat cu deplinătate existenţa terestră şi încearcă din răsputeri să găsească soluţii pentru un mai bine pentru sine, pentru ai săi, pentru poporul său.
„Excursiile” sale în filozofie, în sociologie, în psihologie şi mai ales în istorie (naţională şi europeană) nu sunt doar dovada unei culturi asimilate temeinic şi la timp, impresionantă cantitativ şi calitativ pentru vârsta tânără a autorului, ci şi argumentele unei minţi iscoditoare care arde pentru dorinţa de a găsi rezolvări pentru răul din noi şi din ceilalţi.
Foarte rar dezamăgit, foarte rar sceptic, Marcel Răduţ-Selişte, excelează în zona interogaţiei profunde şi a răspunsului la fel de categoric.
Multă vreme i-am ascultat cu regularitate (uneori cu creionul în mână) emisiunile cu tematică religioasă de la Radio Oltenia Craiova şi mi-am dat seama că omul acesta este un veritabil model de echilibru, sensibilitate, optimism, toleranţă, alteritate pentru noi toţi cei aflaţi la vârsta deplinei maturităţi încruntate.
Nu-i pot dori din acest modest colţ de pagină decât împliniri depline în profesie, pasiuni, viaţă şi familie.
Dr. Florin Ioan Tuinea
P.S. Cu o viaţă de familie exemplară, domnul Răduţ-Selişte a avut în prima tinereţe şi o implicare civică demnă de un adevărat om asumat.
