Sufletul este incolor, inodor şi insipid, este un bun al trupului, cu termen de valabilitate. Ochii au culori, varii culori. În oglinda sufletului se văd multe culori, ceea ce face ca teoria incolorului să pice. Dacă aşa este şi cât pot exprima nişte ochi, poetul Ion Anuţa ne dezluşeşte misterul.
Taina ochilor albaștri
Gena ochilor albaștri,
Gen-a zeilor Titani,
Coborâtă dintre aștri,
De-acum zece mii de ani .
Pe a timpului cărare,
În albastru colorat,
Irisul le-a dat savoare,
Și iubire ne-ncetat !!.
Privirea ochilor albaștri,
Ca doi luceferi la zenit,
Au pribegit printre sihaştri ,
Călugărul din vechiul schit.
E patima ce-o pătimesc,
Precum călugăru-n surghiun,
Îi caut…. dar nu-i mai găsesc…
De mult pierduți… şi nu mai vin…
Au fost aproape, i-am privit,
Acum… zădarnic mă căiesc,
În taină, zilnic i-am iubit,
Dar nu-ndrăzneam să le vorbesc.
Iar pe a timpului aripă,
Ce avem demn de reținut,
Este că viata-i doar o clipă,
Ce-n taină trece spre trecut.
Și de atunci aștept în van,
Acești ochi, cu pietate,
Ziua mi se pare an,
Anul o eternitate !!!