Proclamaţia revoluţionară lansată de TUDOR la PADEŞ, în ziua de 23 IANUARIE 1821, a stârnit o extraordinară agitaţie în lumea satelor. Sătenii încep să nu mai dea ascultare organelor ocârmuirii şi nu mai luau în seamă privilegiile stăpânilor.
Revoluţia face progrese rapide în OLTENIA, încât la sfârşitul lunii ianuarie 1821, când ajunge la CERNEŢ, TUDOR are o armată de aproximativ 1.500 oşteni. În scurtă vreme, continuând înaintarea, ocupă mănăstirile întărite: STREHAIA, MOTRU, TISMANA şi ŢÂNŢĂRENI, pe care le transformă în tabere şi puncte fortificate ale răsculaţilor.
TUDOR reuşeşte să „ridice la luptă” toată OLTENIA şi să strângă o armată căreia nici o forţă locală nu putea să-i reziste. El şi-a fixat tabăra militară la ŢÂNŢĂRENI, unde avea o oaste de 4.000 de pedeştri şi 500 de călăreţi.
Dar, de la începutul revoluţiei, VLADIMIRESCU anunţase intenţia sa, ca mişcarea să se îndrepte spre BUCUREŞTI: „Noi ne-am sculat, cu mic cu mare, ca să ne adunăm la BUCUREŞTI”.
Acum, la o lună de zile de la declanşarea revoluţiei, teritoriul de dincolo de OLT se afla în întregime sub controlul politic şi militar al răsculaţilor, iar condiţiile pentru înaintarea în MUNTENIA erau total favorabile.
Astfel, la 28 FEBRUARIE 1821, TUDOR VLADIMIRESCU porneşte de la ŢÂNŢĂRENI spre SLATINA, unde avangărzile ajung pe 4 MARTIE, iar coloana principală la 6 MARTIE, după ce trecuse prin localitatea BENEŞTI.
În aceeaşi direcţie s-au îndreptat unităţile militare ale lui IORDACHE şi FARMACHE, care veneau de la COŢOFENI.
De ce a ales TUDOR să poposească la SLATINA?
În primul rând, pentru că, încă din evul mediu timpuriu, SLATINA era un oraş cu târg favorizat de aşezarea sa la contactul dealului cu câmpia, la un important vad al OLTULUI, în calea unor drumuri comerciale interne (drumul SĂRII, drumul BĂLŢILOR, drumul OII), care aduceau aşezării importante venituri.
Totodată existenţa VĂMII de la SLATINA a făcut necesară aici prezenţa unui centru militar de pază. Astfel, SLATINA era un puternic centru comercial şi agrar, capabil să asigure întreţinerea trupelor lui TUDOR. În plus, SLATINA era capitala judeţului OLT (pomenit încă din 26 aprilie 1500, într-un hrisov al lui RADU cel MARE).
În al doilea rând, era foarte important faptul că, deseori, populaţia din OLT şi din zona SLATINA (ţărani şi târgoveţi), şi-a afirmat năzuinţa pentru libertate şi mai bine. Astfel, la începutul deceniului al III-lea al sec. XIX, sunt consemnate puternice răscoale la DRANOVĂŢU, COCORĂŞTI, BRÂNCOVENI, etc.
În al treilea rând, în judeţul OLT, în zona SLATINA, încă din deceniul al II-lea al sec. XIX, HAIDUCIA se manifesta ca o puternică formă de protest împotriva exploatării şi agresiunii. Atunci a haiducit vestitul IANCU JIANU, un adevărat erou legendar, care va deveri un mare simbol, până şi pentru TUDOR VLADIMIRESCU.
În deceniul al III-lea al secolului XIX, nu mai puţin vestit este şi haiducul IONIŢĂ TUNSU din OPTAŞI, care a haiducit până în ţinuturile DOLJULUI.
De o mare importnaţă este şi faptul că TUDOR miza pe ajutorul oamenilor de aici, având în vedere prestigiul şi influenţa pe care o avea unul din pandurii săi, numitul CĂLUGĂREANU, care era din satul CORNĂŢEL – POBORU. Acesta consemna, semnificativ, în martie 1821, că: „Domnul TUDOR OLTEANUL, din VLADIMIR şi cu IANCU, MARILE HAIDUC de potiră…”, „…au venit aici şi ne-au făcut panduri”.
Staţionarea la SLATINA constituie, pentru Revoluţia din 1821, un moment extrem de important în organizarea campaniei, într-o NOUĂ ETAPĂ.
TUDOR a ţinut aici un important CONSILIU DE RĂZBOI, în care s-au luat hotărâri de maximă importanţă. Astfel, s-au radicalizat măsurile de siguranţă şi disciplină pentru armată, absolut necesare în condiţiile în care efectivul total al trupelor crescuse foarte mult, ajungând la 6.000 de pedeştri şi 2.000 de călăreţi, iar ca armament greu aveau şi trei tunuri…
TUDOR VLADIMIRESCU a impus extremă exigenţă în legătură cu comportamentul trupelor, militând pentru ordine şi disciplină desăvârşită. Această atitudine a manifestat-o cu maximă severitate şi pentru că, cu puţine zile înainte, în timpul marşului spre SLATINA, în localitatea BENEŞTI s-a produs un grav incident. Atunci, după o ciocnire la conacul unde era PETRACHE POENARU, ctitorul de mai târziu al învăţământului românesc, dar care s-a aliat cu răsculaţii, un grup de anarhişti s-au dedat la jafuri, smulgând argintul de pe icoanele bisericii din Beneşti. Tudor i-a pedepsit în modul cel mai drastic pe autorii jafului, arnăuţii sârbi IOVA şi IENCIU, care au fost executaţi, iar capetele lor au fost expuse drept pildă.
În CONSILIUL DE RĂZBOI, motivând că răsculaţii „n-au plecat să jefuiască…, ci au plecat pentru dreptate”, TUDOR VLADIMIRESCU a dispus să-şi întărească garda personală înarmând-o cu puşti scurte, pistoale şi iatagane, transformând-o astfel într-un „ORGAN DE EXECUŢIE” pentru pedepsirea vinovaţilor, accentuând foarte clar că ostaşii „trebuiau să apere pe fraţii lor săteni, iar nu să-i jefuiască tocmai ei”.
În al doilea rând, CONSILIUL a hotărât ca IOAN SOLOMON să se întoarcă la CRAIOVA cu încă 100 de oameni pentru a face noi recrutări acolo şi să întărească apărarea OLTENIEI de eventuale incursiuni turceşti.
În al treilea rând, a fost stabilită STRATEGIA DE MARŞ spre BUCUREŞTI. Astfel, coloana principală urma să fie protejată dinspre DUNĂRE de mici unităţi, detaşate şi postate în puncte bine determinate, importante şi eficiente. S-a stabilit totodată ca la PITEŞTI să fie fixat un viitor centru de comandă, încredinţat lui SIMEON MEHEDINŢEANU. Mai mult, CONSILIUL a hotărât ca deplasarea spre BUCUREŞTI să înceapă pe 8 MARTIE, sub comanda lui IORDACHE şi FARMACHE, pe două drumuri diferite: unul pe PITEŞTI – GĂEŞTI, altul pe la TALPA – VADU LAT. Pentru a tăia astfel boierilor calea de retragere din BUCUREŞTI.
În SLATINA, înainte de plecarea sa, TUDOR VLADIMIRESCU a lansat celebra CHEMARE către locuitorii din GORJ, ca să se înroleze în oştire pentru ELIBERAREA ŢĂRANILOR. În această adevărată PROCLAMAŢIE de la SLATINA, TUDOR le cere gorjenilor, care sunt „întru adâncă adormire”, să se deştepte şi să meargă la DUMITRU GÂRBEA din TÂRGU-JIU, „pentru apărarea ţăranilor”.
Acest celebru document, elaborat la SLATINA, este, de fapt, singurul clar care atestă că unul din principalele obiective ale revoluţiei era într-adevăr uşurarea situaţiei ţărănimii, iar pentru asta era necesară ridicarea la arme a cât mai multor oameni.
De altfel, TUDOR va generaliza măsurile ISPRAVNICULUI DE OLT, care obligase fiecare LUDE (GRUP FISCAL) să dea doi oameni înarmaţi pentru oaste.
TUDOR VLADIMIRESCU a plecat din SLATINA pe 10 MARTIE 1821, prin ŞERBĂNEŞTI, şi după o deplasare rapidă ajunge la BOLINTINUL din VALE, pe 16 MARTIE. De aici, conform planului stabilit la SLATINA, TUDOR va trimite trei detaşamente spre COTROCENI, CIOROGÂRLA şi BĂNEASA, pentru a controla BUCUREŞTIUL.
Aşa începe perioada de austeritate şi DOMNIE a lui TUDOR VLADIMIRESCU în BUCUREŞTI, pe care pandurii o salutau prin „SĂ TRĂIASCĂ DOMNUL TUDOR!”
Ulterior evenimentele au degenerat în suspiciuni, intrigi şi trădările ETERIŞTILOR, cărora le-a căzut victimă şi TUDOR VLADIMIRESCU.
FIGURA lui TUDOR a intrat în LEGENDĂ, lăsând o impresie adâncă şi neştearsă în amintirea poporului. În amintirea sa, în aprilie 1966 s-au instituit ORDINUL şi MEDALIA TUDOR VLADIMIRESCU, drept simboluri ale luptei pentru progres şi libertate, iar posteritatea îl va „cunoaşte” ca „DOMN AL SĂRACILOR”, cum l-a numit NICOLAE IORGA, prin tablourile minunate ale lui THEODOR AMAN.
Prof. Ion PĂTRAŞCU – Slatina, Olt
