Vineri, 9 februarie 2018 a avut loc la sala de festivități a Muzeului Județean Olt, lansarea cărții „INSCRIPȚIE PE COAJĂ DE MESTEACĂN” a regretatului artist plastic și poet – Nicolae Truță. Acțiunea s-a bucurat de o largă participare, sala de festivități a muzeului fiind plină. Au participat și luat cuvântul o serie de personalități ale culturii printre care: Elena Truţă, văduva pictorului, Constantin Voinescu, Ioan Smedescu, Gheorghe Geantă, Ion Pătraşcu, Viorel Păcală, solista de muzică populară Floarea Calotă şi mulţi alţi prieteni ai regretatului artist.
Victor Constantin: „«ZBOR» este capodopera sculpturală a marelui artist”
Redăm, în rândurile care urmează, un discurs pe care profesorul Victor Constantin nu a mai apucat să-l rostească, despre artistul plastic Nicolae Truță:
„Consider a fi o datorie de onoare, pentru mine, să vorbesc despre pictorul de renume Nicolae Truță, despre poetul de talent – Nicolae Truță, despre sculptorul de geniu – Nicolae Truță, dar mai ales despre Nicolae Truță – OMUL.
Prin 1995, prietenul, colegul de serviciu, dar și vecinul meu, artistul plastic – Nicolae Truță, ascultând primele încercări beletristice, mi-a conceput coperta cărții „Doamna”, copertă pe care am păstrat-o pentru toate edițiile, care au apărut până în 2008.
Prin 1999, Năică – căci acesta era apelativul pentru marele talent a oferit cu ocazia căsătoriei unuia dintre fii mei, un tablou splendit, cu mesteceni, oarecum un subiect predilect, atât în pictură, cât și în poezia lui. Tabloul se află și acum la loc de cinste, urmând ca mai târziu – când îi va veni vremea – să intre în posesia proprietarilor de drept și a fiicei acestora.
Prin mai 2001 am mers la atelierul de pictură și sculptură a lui Năică, undeva prin orașul de jos – pe lângă piața veche. Invitat la o cafea și nelipsita țigară, i-am spus:
« – Năică, Liceul Metalurgic are peste 2.000 de elevi și sărbătorește trei decenii de la înființare. Te rog mult să gândești la realizarea unei lucrări sculpturale! – V-ați gândit la ceva anume? Un bust? – Da! – Al cui? – Tu faci bustul meu și scriem la bază «Anghel Saligni». Cine mai știe cum arăta marele arhitect?
Văzându-l cât de mirat mă privea, nu m-am putut abține și am pufnit în râs… – Nu mă interesează un bust, Năică, eu vreau o statuie, care să transmită un mesaj, care să bucure privitorul când va fi descoperit! – V-ați gândit la ceva anume? – Liceul Metalurgic n-ar fi apărut dacă Slatina nu ar fi devenit patria aluminiului românesc, deci la bază ar trebui un lingou de aluminiu. Am peste 2.000 de elevi, începând cu clasa a V-a. Și, cum simbolul purității este porumbelul… – Simbolul purității, dar și al Dumnezeirii… – Copiii ăștia au venit cu dorința de a ajunge în vârful societății, dar prin învățământul tehnic, altfel ar fi mers la «Minulescu» sau la «Greceanu». Simbolul învățământului tehnic este compasul și roata dințată… »
Mulajul, etsrem de reușit, dovedind un adevărat geniu, a fost adus prin iulie, dar turnarea celor 300 kilograme de bronz, în cuptoare pentru turnat aliaje pe bază de aluminiu.. s-a făcut de 9-10 ori, fără succes.
În final, am fost obligați să secționăm mulajul în trei părți, iar îmbinarea – după turnare – a componentelor, să fie făcută printr-o inimă de oțel. La asamblare, componentele au fost încălzite la 500 grade Celsius, ca prin dilatare să permită introducerea inimii de oțel, iar prin răcire – contractare – să asigure fixarea în condiții de siguranță totală.
Trebuie să recunosc faptul că geniul meastrului și munca de săptămâni și săptămâni, prin secțiile de turnare, nu au fost retribuite , deoarece chiar după montare, am primit un telefon, prin care eram anunțat că voi fi trecut la catedră, fără a mai avea posibilitatea de a coordona contabilitatea, respectiv de a decide nimic…
Este de necontestat faptul că lucrarea sculptorului denumită „ZBOR” este capodopera sculpturală a marelui artist. De altfel, nerespectând anumite uzanțe, am montat o placă de marmură, care să consemneze pentru eternitate: denumirea operei „Zbor”; anul realizării – 2001; numele artistului plastic: Nicolae Truță.
Privind cartea de o rară sensibilitate a lui Nicolae Truță, aș putea spune că talentul său de pictor se completează cu geniul poetic, astfel că citindu-i poeziile, fără să vrei, vezi cu ochii minții tablourile maestrului.
Fie ca de acolo de unde este – pe un colț de stea – marele artist plastic, să ne privească zâmbind și să ne binecuvânteze!”