„REPARAȚIE” PENTRU ISTORIE

          În 2018 la 100 de ani de la națterea LUI, cu fiecare zi ce trece acest subiect trebuie dezbătut, pentru a deveni tot mai actual şi necesar, şi în consecinţă, odată şi odată, VOLEUS-NOLENS, trebuie să înceapă procesul unei asemenea analize istorice. Evident că asta presupune o adevărată „OPERĂ”, întocmită în parametrii ştiinţifici şi politici foarte obiectivi. Personal, cred că mai există în ţara noastră ISTORICI ADEVĂRAŢI, capabili să întocmească o asemenea lucrare în interesul poporului român.

Prin materialul prezent aș vrea să subliniez că iniţiativa de „semnalizare”, pentru a se începe un asemenea demers, din judeţul Olt, se justifică și prin faptul că NICOLAE CEAUŞESCU aparţine judeţului nostru, zona meleagurilor natale fiind aici.
Pentru naţiune, reabilitarea creştinească a început de mult, atunci când românii au început să înţeleagă ce le-au adus EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989.
Se vor găsi, poate, unii care să mă acuze de NOSTALGIE faţă de EPOCA ANTE-DECEMBRISTĂ, dar le-aș recomanda, cu prietenie, înainte de a o face, să se documenteze temeinic, punând în balanţă, ce a fost bine, fără exagerări, într-un spirit de dreptate, mândrie şi demnitate naţională şi respect faţă de adevărul istoric. În plus, asta ar echivala cu recunoaşterea meritelor poporului pentru progres şi ascensiune într-un timp istoric dat.
În istorie au fost numeroase cazuri de REABILITARE, prin recunoaşterea meritelor majore, istorice, a unor PERSONALITĂŢI, la 20-30 de ani de la dispariţie şi în raport cu acestea, analiza istorică asupra lui CEAUŞESCU, după 30 de ani, se poate defini ca un ACT DE DREPTATE CREŞTINEASCĂ, MORALĂ, NAŢIONAL-PATRIOTICĂ şi ISTORICĂ.
Evident că într-un articol de ziar se pot spune puţine lucruri pe un asemenea subiect, de aceea ne vom limita la a comenta ACUZAŢIILE care i s-au adus în „PROCESUL DE LA TÂRGOVIŞTE”, care ar trebui, probabil, repus în actualitate pentru a se face dreptate.
A fost, aşa cum apreciază azi SPECIALIŞTI DE TALIE, o MASCARADĂ de proces, cu acuzaţii „fabricate în grabă şi pe genunchi”, care să conducă la finalul tragic.

1). GENOCID
Cu aproximativ 65.000 de ucişi (cifră care atunci, fără îndoială, a produs o „IMPRESIE CUMPLITĂ”) ba în „REVOLUŢIE”, ba în întreaga „EPOCĂ”, ba nu ştim cum.
Ne-a fost dat ulterior să aflăm că cifra a fost „fixată” de un „emanat al REVOLUŢIEI”, ca viceprimministru, care, ca la ALBA-NEAGRA, a înmulţit cifra de 4.000 morţi – chipurile – la TIMIŞOARA – cu numărul de judeţe unde a fost revoluţie. Acuzaţia s-a dovedit însă a fi o mare „gogoriţă”.
APROPO: câţi spioni dovediţi a iertat CEAUŞESCU? Ba multora le-a comutat pedeapsa capitală.

2). SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE ŞI A PUTERII DE STAT
De ce o asemenea acuzaţie? Căci în vremea când a condus, ROMÂNIA se caracteriza astfel:
– în ţară funcţionau aproape toate ramurile industriale;
– aveam o agricultură bine organizată, cu o mare pondere în P.I.B şi cu o contribuţie majoră în achitarea datoriei externe;
– comerţul cu Occidentul s-a dublat;
– rata de creştere a P.I.B a fost de 11,3% (1971-1975), locul II în lume, după JAPONIA;
– s-au extins şi s-au construit oraşe în toată ţara, cu mii de întreprinderi;
– între 1965-1970 are loc marea mutaţie de la sat la oraş;
– s-au construit masiv blocuri de locuinţe cu cele aferente: grădiniţe, şcoli, case de cultură, terenuri de sport, etc;
– între 1981-1985 s-au construit 750.000 de apartamente;
– s-a construit prima AUTOSTRADĂ şi s-a modernizat infrastructura feroviară şi rutieră.
– s-a construit CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ;
– s-a construit METROUL;
– s-a construit CASA POPORULUI;
– etc., etc.
DAR AZI:
– ce se întâmplă cu toate astea?
– care sunt consecinţele pentru popor?
– cum „funcţionează” societatea?
– ce merită cei vinovaţi?
– ce loc ocupă ROMÂNIA în EUROPA?

3). SCĂDEREA NIVELULUI DE TRAI
De ce această acuzaţie care în gura acuzatorului suna ca înfometarea poporului român?
a) căci în ROMÂNIA, chiar şi după 1985 când au început unele greutăţi, mai mari sau mai mici, se trăia decent şi în siguranţă, fără grija zilei de mâine pentru nimeni:
– material: oamenii dispuneau de locuri de muncă arhisuficiente, locuinţe obţinute gratuit, salarii suficiente; procurau cu uşurinţă, în rate, fără dobândă, diverse bunuri şi autoturisme; taxele şi impozitele erau neînsemnate şi astfel predomina o stare psihică bună, fără stres şi tensiune.
– cultural: cetăţenii învăţau şi se cultivau într-un sistem de învăţământ foarte bun, în instituţii de cultură cu artişti extraordinari, se relaxau în stadioane arhipline, etc.
– sanitar: oamenii erau mult mai puţin bolnavi şi nu-şi puneau problema medicamentelor.
b) DAR AZI:
– STAREA MATERIALĂ PENTRU MULŢI?
– ÎNVĂŢĂMÂNTUL?
– CULTURA?
– SĂNĂTATEA?
– SPORTUL?
– SIGURANŢA PERSOANEI?
Ca urmare, pe acest fond, este firesc ca numărul celor ce declară că trăiesc acum mai rău ca înainte de 1989 să fie în creştere.
Cu toate astea, se perindă la multe posturi TV „pretinşi analişti” care, exagerând la modul negativ, justifică (în mod nesimţit) că cei ce REGRETĂ constituie „partea primitivă” a naţiunii, chiar dacă aceştia sunt foarte mulţi.
Alţii au o logică absurdă apreciind că „atunci” se muncea puţin, doar opt ore pe zi. Oare, nu pentru asta a militat mişcarea muncitorească în capitalism? Nu ăsta era unul din scopurile principale?

4). CONTURILE ÎN STRĂINĂTATE
– O TÂMPENIE, căci CEAUŞESCU n-ar fi conceput şi n-ar fi făcut aşa ceva. De altfel, în toamna anului 2008, o COMISIE PARLAMENTARĂ a decis, în urma unei anchete, că nu există asemenea conturi. Ba mai mult, autorităţile au plătit aiurea suma de 400.000 dolari unei comisii străine, care n-a descoperit nimic, căci nu exista ce să descopere.

5). LUXUL şi EXTRAVAGANŢA
– NICI VORBĂ
Arhitectul Rogonski care este un cunoscător serios al vremii a declarat deseori că CEAUŞEŞTII erau modeşti. În esenţă, ei îşi suprapuneau EXISTENŢA cu calitatea de cei mai înalţi demnitari ai statului, şi de aici multe speculaţii privind averea.
Caz simplu, dar semnificativ: cum arăta, de pildă, cabana de la SĂLIŞTEA SIBIULUI – proprietate publică, în comparaţie cu „AVERILE” demnitarilor de azi, mogulilor, ş.a.m.d.? Ce fac „BEIZADELELE” de azi?
FĂRĂ COMENTARII

6). BUNCĂRELE
– dincolo de legende, ele fac parte din strategia de apărare a ţării (ca în toate ţările de pe planetă) şi au fost construite pe vremea regalităţii.
Ne oprim însă aici cu „analiza PROCESULUI DE LA TÂRGOVIŞTE” căci este suficient pentru a se înţelege limpede – DE CE – CEAUŞESCU era convins că şi-a servit ţara şi poporul şi a refuzat RECURSUL la pedeapsa capitală, sperând, poate în ultimele clipe, că vreodată i se vor aprecia calităţile de mare conducător patriot.

În loc de CONCLUZII
1). Comparaţi-l în calitate de şef de stat şi de partid cu:
a). Cei 4 PREŞEDINŢI de după 1990;
b). Cu şefii partidelor politice de azi despre care mass-media scria adeseori astfel:
– unul este „taxat” pentru condamnare;
– altul a fost trimis în judecată;
– un altul căruia „i-au murit lăudătorii”;
– încă unul care vrea „să fie” dar „nu poate”;
– un altul nu mai ştie pe ce „lume se află”;
– iar altul „ba-n căruţă, ba-n teleguţă”.

2). Cei care se simt vinovaţi pentru 25 decembrie 1989 ar trebui măcar să nu mai apară în mass-media şi să înceteze să mai dea poporului lecţii de moralitate, bună-cuviinţă, cinste şi credinţă creştinească, mai ales că înainte de 1989 strigau lozinci şi aplaudau de „mama focului”.
3). Încep oare să se contureze răspunsurile la întrebările:
– Cum îl va păstra ISTORIA?
– Cum îl va păstra POPORUL?
– Cum va rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut mai mult sau mai puţin?
– Cum va rămâne în MEMORIA COLECTIVĂ?
Rămâne de văzut!

Prof. ION PĂTRAŞCU

Slatina – OLT