Două rânduri înainte, se cuvin: am primit, la redacție, într-o dimineață de marți, ploioasă prin definiție, o recenzie despre populism. Autor: o bună prietenă a echipei de la Ziarul de Olt. Cu rezerve, dar și cu doza respectivă de curiozitate, am parcurs, la început în diagonală, articolul scris de Andreea Ioana Dogeanu.
Și, lăsând modestia de o parte, putem spune că autoarea reușește o extraordinară disertație pe tema flagelului timpurilor noastre de astăzi: populismul. Rânduri bune de citit! O extraordinară trecere în revistă și o diagnoză pe măsură. Consumați cinci minute din odiseea matinală, de pe facebook, în favoarea Andreei Ioana Dogeanu. Merită cu prisosință!!! (Alin Dorobanțu)
„Astăzi, în spațiul public, și mai ales când facem referire la mediul politic românesc, și nu numai, la discursurile și acțiunile politicienilor, auzim tot mai des cuvântul „populism”. Totuși, cei mai mulți îl evocă în discuții fără a-i cunoaște neapărat sensul propriu sau îl integrează în fel și fel de situații așișderea unui fenomen de care trebuie să pomenești pentru că e la „modă” sau pentru că vorbește presa și opinia publică, care nu întotdeauna reușesc să creeze o imagine clară, utilă pentru noi, cetățenii.
Ce este, de fapt, acest populism?
Unde îl putem noi identifica? Este un discurs sau o ideologie? Este o tehnică folosită de politicieni în discursul public vs. un mijloc pentru a se menține la putere? Statul paralel? Noua securitate? Soroș?
Populismul este prin excelență un discurs, ci nu o ideologie, este o criză, un simptom al sferei socio-politice. Și tocmai pentru că este perceput drept un simptom al unei societăți, al unei realități politice, acesta nu poate fi catalogat bun sau rău. Populismul creează falsa idee de apărător al poporului, al democrației, fapt ce se concretizează prin realitatea existentă și prin viziunile expuse de către un lider, un om politic care se comportă ca o „portavoce” a poporului. Populismul semnifică faptul că „poporul are dreptate”, acesta conferă până la urmă legitimitate celui sau celor pe care-i votează și care câștigă alegerile, obținând astfel un grad mai mare de drept la reprezentare, de legitimitate politică.
Discursul de tip populist apare la liderii carismatici sau la cei care se bucură de o oarecare legitimitate, care știu și pot să stăpânească arta conversației. Un exemplu în acest sens este Victor Orban, cel care a reușit să convingă o mare parte din populația maghiară că dușmanul numărul 1, al Ungariei, este Soroș, punctul culminant fiind atins o data cu discursul de la Tușnad din 2014. Nevoia aceasta, de găsire a unui „țap ispășitor”, pentru a plasa vina unor penurii de soluții și a unei agende politice precare pe care le găsim și la noi, nu doar la vecinii noștri unguri. O altă caracteristică a populismului este nevoia de identitate: identitatea maghiară vs. identiatea europeană, identitatea social democrată (din România) vs. o „altă” identitate.
Să revenim la oile noastre acum, pentru că în urmă cu câteva săptămâni, s-a adoptat o rezoluție în cadrul unui Congres al PSD, ce a avut loc la Băile Herculane, în vederea pregătirii unui „miting al dreptății” sau despre cum să „luptăm împotriva statului paralel” și a „noi securități”, identificăm nevoia de găsire a unor dușmani? Acești dușmani care vor să împiedice planul de guvernare și care sunt mână-n mână cu multinaționalele ce vor să sugă sângele economiei românești, una înfloritoare, sustenabilă. Bun! Și pentru că tot vorbeam mai sus despre oi, mai ales că oaia, din punctual de vedere al unui oarecare ministru, trebuie să devină simbol național, dar de ce? D-aia! Pe 17 noiembrie 2017, într-o zi de vineri, mai neagră dacă este să luăm în considerare condițiile meteo nefavorabile, cei mai importanți lideri ai statului la ora actuală au pus la bătaie un plan, unul care s-a concretizat și prin realizarea unui site, care încă de la început ne răspunde la întrebarea:
„Ce este statul paralel?”
Răspuns: „Statul paralel sunt cei care își bat joc de tine. De viața ta, de banii tăi, de munca ta!” Aha… V-ați prins? Cu alte cuvinte, dragi cetățeni… „Aici sunt banii dumneavoastră!” Pe ei… și pe… ,dar mai bine nu că avem și noi „indienii” noștri, că tot era vorba despre străini. Noi suntem „oile albe” și trebuie să dăm afară din țarc (ROMÂNIA) oile negre!
Avem sau nu avem un discurs populist prin excelență?
Facem un efort pentru a reflecta asupra problematicii în speță și pentru că ne place să facem analogii, tocmai pentru a explica și argumenta cât mai bine, Trump, un potențial corupt, care a falimentat de 4 ori, a ținut să scoată în evidență pe perioada campaniei cât de coruptă este Hillary Clinton, dar și Soroș (avem un dușman comun). La noi, în România, avem balanța corupție vs. vinovăție și parcă nici corupția nu mai e ce a fost că e reprezentată în mod sugestiv de DNA, iar vinovatul, nu mai e nici el vinovat, ci victimă. În ce vremuri tulburi trăim… Caragiale ar fi mândru și ar spune:„În România, lingușirea și hoția sunt virtuți!”, pentru că de ce nu: „Statul paralel este statul hoților care îți fură viitorul!”
Dar să aruncăm o privire puțin și pe plan european… Populismul din țările de la Centrul și Est-ul Europei este diferit de cel din Vest, aici are un accent puternic traditional, mult mai conservator, împotriva străinilor de orice fel, uneori chiar prezintă un naționalism extremist, deja ajungem să nu mai vorbim de stat, ci de neam. Cazul Poloniei este unul exponențial, în acest sens, prin înființarea „Partidului pentru familia poloneză”, familia reprezentând temelia neamului. Să nu mai vorbim de puternicul discurs populist al lui Andrei Duda, care parcă îl imită pe Victor Orban când afirmă cu tărie că: „Eu am câștigat alegerile, eu am legimitate!” Vi se pare strain discursul? Poate fi importat într-o formă sau alta și în spațial românesc? Aici, las pe fiecare să răspundă după pricepere și după „posibilități”.
Și pentru că trăim în România și cel mai tare ne doare de populismul propagat aici, să mai punctăm câteva caracteristici, cum ar fi dorința de limitare a puterii Curții Constituționale sau de distrugere a încrederii în instituția DNA, descalificarea presei, o puternică retorică anti-corupție (toată polologhia cu cei care alcătuiesc „statul paralel”, expusă mai ales de vigurosul Codrin Ștefănescu), numeroase critici asupra elitei politice trecute, dar și asupra celei existente, dar care nu fac parte din aceeași formațiune politică din care facem noi parte, o perpetuă victimizare: „Nu suntem lăsați să facem o guvernare eficientă!”
Populismul în România nu este de azi, de ieri, ci are state vechi, poate unul dintre episoadele pe care mulți dintre cei care au prins vremurile acelea sau care au avut grijă să se mai documenteze, își aduc aminte de discursul lui Ion Iliescu contra lui Ion Rațiu, lider al Partidului Național Țărănesc, intelectual întors din străinătate și care purta „papion”, în care Iliescu îi repeta în mod obsesiv: „N-ați mâncat dumneavostră salam cu soia!” Această propoziție nu doar că avea menirea de a stârni empatia, ci și de a căuta solidaritatea și susținerea celor care trăiseră vremurile comuniste în România, ci nu în străinătate, așa cum se petrecuse în cazul lui Ion Rațiu, lucru care-l descalifica și îl lipsea de autoritate din perspectiva lui Ion Iliescu.
Chiar cei de la PD-L au avut la un moment dat un slogan care poate fi considerat de tip etalon pentru populism: „Ei cu ei, noi cu voi! PD-L ține cu tine!”
Și atunci arucând o privire în trecut și un ochi în prezent, ce ar fi rămas de făcut, altceva, decât să se continuie o muncă edificatoare care durează de aproape 30 de ani sau cum ar spune Cațanvencu: „Fraților! Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!” Problema este ca identitatea de acum nu se mai construiește în jurul poporului român, unit și solidar, ci a unui grup de persoane, cu alte cuvinte, dacă nu te identifici cu noi, ești împotriva noastră și faci parte din cei care alcătuiesc „statul paralel”, dușmanii neamului. „Bravos națiune! Halal să-ți fie!”
Sau iată cum putem să scoatem în evidență propriile greșeli și cum ajungem să fim din nou, noi împotriva noastră, dar dacă o cer „interesele partidului”… în fond ce-l modelează pe un lider politic populist? „Enteresul și iar enteresul”- cel al poporului, evident, doar despre asta este vorba. Populismul nu este neapărat apanajul unor lideri politici slabi, aici avem cazul și lui Marie Le Pein în Franța care venise cu o platformă- program foarte bine pusă la punct, în campania, pentru alegerile prezidențiale, dar poate să devină unealta celor ce vor să atragă susținerea, să câștige puterea și, de ce nu, să se mențină la putere când descoperă că zilele le sunt numărate.
Scopul acestui articol a fost acela de a da câteva puncte de reper folositoare în înțelegerea și interpretarea cât mai corectă a mesajelor propagate în spatial public în ultima vreme, și de ce nu, de a ajuta, pe viitor, la o idenficare mai ușoară a unor comportamente, atitudini și acțiuni specifice discursului de tip populist”.
