Titlul de mai sus poate servi punct de plecare pentru o ştire. Cea care să răspundă la întrebările fundamentale: unde, când, cine, ce (?). Semnatarul alege ca modalitate de prezentare altceva: editorialul. Să începem cu începutul…
În urmă cu aproape o jumătate de an, autoritatea administrativă de la Slatina, prin primarul Emil Moţ, având în vedere situaţia dată, cere transferul imobilului fostului liceu de construcţii, situat la ieşirea din municipiu, spre Drăgăneşti, în patrimoniul public. Solicitarea, fundamentată: spaţiul e inutil, procesul educaţional – deşi e o criză profundă de constructori -, este închis de câţiva ani, în raport cu nevoia făcută în cerere: extinderea unor servicii publice, relocarea unor activităţi curente din Primăria Slatina. Poziţie pertinentă, în condiţiile în care de la locaţia respectivă se dislocă, cu încredere, ce mai poate fi refolosit. Asta, pentru că acolo nu mai activează nimeni. Doar o mică afacere moştenită de pe timpul vechilor administraţii, cu terenul de sport, bun de închiriat unor agape fotbalistice, care generează plus-valoare. Departe de ochii curioşilor şi la distanţă de ochii altora care vor să facă aşa ceva, dar nu s-au născut sub zodia care trebuie…
Solicitarea făcută de Primăria Slatina e într-un sertar. La un secretar de stat, poate chiar la ministrul de resort, omul cu derapaje în zona acordului dintre subiect şi predicat, în limba-română: Liviu Pop. Până astăzi, niciun semn. Alte lucruri mai importante… Doar, pe parcurs, nişte completări la solicitarea iniţială, făcute şi predate la timp. Însă, despre transferul efectiv, niciun semn.
De pe urma acestei situaţii nu câştigă, în interes public, nimeni. Dispeceratul de monitorizare al Poliţiei Locale rămâne într-un spaţiu insuficient, iar restul de servicii mai aşteaptă alte soluţii alternative care nu există.
Date fiind cele de mai sus, prezentate sintetic, cu titlu eminamente informativ, putem deduce că ministrului Pop îi pasă de multe alte lucruri decât de solicitarea legitimă şi pertinentă făcută de cei de la Slatina. Iar aşa ceva e chiar mai mult decât o ştire, în condiţiile în care, pentru ca Pop să fie astăzi pe scaunul pe care au stat predecesori de renume, slătinenii s-au călcat acum un an pe picioare, în cabinele de vot, să dea cu ştampila atât cât trebuie, pentru ca în ecuaţia generală PSD să ajungă să facă guvernarea. Această guvernare pe care poporul, nerecunoscător din fire, nu vrea deloc s-o vadă cu ochi buni. Asta, dacă nu cumva, într-o zi, Dragnea, Tudose şi Tăriceanu nu vor da o ordonanţă de urgenţă prin care românilor să le fie impus privitul dulce-galeş spre demnitarii care conduc România spre ceva deloc promiţător.
Altfel, să fim sănătoşi cu toţii! Cam singura speranţă rămasă pentru a putea supravieţui în ţara dată de Dumnezeu, condusă de cei care vor s-o transforme într-un purgatoriu. Speţa Pop versus Primăria Slatina e una menită să dea suficientă capacitate de înţelegere pentru a pricepe până unde, până când, merge relaţia dintre guvern şi cei din teritoriu…
