În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Dragi mei,
Am asistat astăzi la o scenă foarte sensibilă în drum spre școală. Eram în metrou, cu destinația Ștefan cel Mare și, sincer, destul de prins în muzica ce îmi răsuna în căști și textul de îl citeam în carte nu am fost destul de atent la ce se întâmplă în jurul meu…
Dar am observat la un moment dat cum tipul de lângă mine, tot butona telefonul, se uita la o poză cu el și un copil foarte frumos și apoi își ștergea lacrimile în timp ce dădea disperat mesaje la care nu primea niciun răspuns.
Două stații a tot dat mesaje ca într-un final să sune și să spună: „Cum ai putut face asta? Avem un copil pe care îl iubesc din tot sufletul meu, cum ai putut să renunți la noi, pentru tipul ăla…?”, și a închis telefonul destul de agitat, ducând din nou mâna la ochi. L-am lăsat privind în gol, cu un rucsac pe umăr, el continuându-şi drumul, iar eu coborând la ale mele.
Am concluzionat imediat: Un bărbat plânge în public și se gândește atât de profund la copilul său doar când soția lui greșește și „calcă” strâmb, iar el este atât de debusolat că nu știe ce are de făcut. Sincer, din ecuația – bărbat înșelat + copil + femeie care înșală mă interesează doar elementul „copil”, care în cazul de față este total nevinovat și devină o victimă a unor plăceri sporadice și a unor lacrimi sincere.
În drum spre școală m-am tot gândit la treaba asta. Am găsit în schimb o comparație, puțin forțată, este drept, între Evanghelia vindecării demonizatului din ținutului Gerghesenilor și episodul din metrou. Oarecum, comunitatea Gerghesenilor este ca femeia care pune pe primul plan binele ei, sau plăcerea ei, respectiv porcii, adică banii câștigați de pe urma vânzării lor. Hristos este tatăl care are un copil vindecat de demoni, dar este respins cu vehemență de Gergheseni și este „rugat” să plece de la ei. Cel vindecat de demoni, de legiunea de demoni mai bine spus, este copilul din ecuație care nu are vină, dar simte iubirea tatălui – Hristos și respingerea mamei – mulțimea Gerghesenilor.
Textul pe care îl găsim în Evanghelia de la Luca, capitolul VIII, 26 – 39 este foarte interesant și ne prezintă multe imagini pe marginea cărora putem să vorbim, dar eu aleg dintre toate să vorbim despre elementul cumva secundar, omul vindecat, respectiv copilul din episodul văzut de mine în această dimineață:
„În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care îţi este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus”.
