Stat european, cu pretenții democratice, care clamează drepturile cetățeanului prin mai toți reprezentanții săi legali. Cu o constituție considerată, la vremea adoptării ei, cea mai modernă din bătrânul continent. România rămâne, la aproape 30 de ani de la abolirea dictaturii, un stat unde, în spețe precise, în situații clare, respectarea legii este un moft! Un principiu care funcționează doar până la prima confruntare între părți, vădit disproporționate.
Se întâmplă asta atunci când la mijloc este un interes al unui mare antreprenor care uzând de vidul legislativ, de slăbiciunea unor magistrați, dar și de presiunea pe care o poate face, prin dimensiunea sa, dată de cifra de afaceri și de reprezentarea în piață, cazul prezentat alăturat este un capitol dintr-un manual de tratament de proastă practică, de un mod vădit tendențios prin care în România proprietatatea nu e garantată de lege. Ea este interpretată până la absurd, dacă nu și dincolo de ea….
Proprietarul terenului – titular al unui drept de care se folosesc alții
În comuna Cungrea, localitate situată în nordul județului Olt, OMV PETROM (un colos ce nu mai are nevoie de o altă prezentare) deține o exploatație petrolieră, dar desfășurarea activităților de aici, uneori, calcă în picioare drepturile unor proprietari care rămân cu hârtiile, cât și cu… dreptul de a acționa în instanță (sic!).
Proprietarul este titular al dreptului de proprietate, pe o suprafață de 2 hectare, din care, pe o suprafață de 2.240 mp se află o sondă. Una dintre cele care produc plus-valoare pentru compania austriacă ce vinde românilor benzină la peste 5 lei litrul.
La un moment dat, între titularul dreptului de proprietate și OMV PETROM a fost încheiat un contract de închiriere pentru o suprafață – 2.240 mp, care reprezintă sonda propriu-zisă, cât și anexele, utilitățile ce permit accesul personalului de întreținere-exploatare. Valabil între 22.12.2014 și 02.10.2015.
Înainte de expirarea contractului, părțile s-au așezat la discuții. Normal, ar fi trebuit găsită o cale de mijloc, numai că proprietarul nu face parte din categoria românilor care se vând ieftin, dar nici nu depășește zona rezonabilă. În consecință, nu s-a găsit cale de mijloc, iar în ziua amintită contractul respectiv a expirat.
OMV PETROM calcă în picioare, la propriu, drepturile altora…
Deși, după expirarea contractului, chiriașul ar fi trebuit, conform conținutului acestuia, să predea terenul proprietarului, acest lucru nu se întâmplă. Doar în România! Căci, în oricare altă țară, poate mai puțin democratică decât asta în care suntem noi, peste voința părților nu s-ar fi putut trece, nici chiar cu rachetele Patriot pe care le achiziționează România de la partenerul american.
În consecință, din 02.10.2015 până astăzi, OMV PETROM își vede nestingherită de afacere pe pământul altuia. Culmea e că impozitul plătit la statul român este tot cel achitat de titular. Mai exact: și bătut, și cu banii luați, cum spune o vorbă veche din popor, plecată din perioada când arendașul devenise un fel de stăpân de sclavi…
În fața acestei situații, susținută de teoria din legislația românească, o seamă de acțiuni în instanță, pe diverse cereri. Însă, de aici începe o altă latură a neputinței statului român.
Magistrați cu frică de OMV PETROM. Nu de Dumnezeu, și nu cu respect față de lege!
Intenționat, autorul acestui reportaj nu intră în detalii de natură tehnico-judiciare. Termene și termeni nu folosesc nimănui pentru a înțelege suplimentar situația dată. Cititorul e prea preocupat cu ale lui: cu scadențe la facturi, cu număratul banilor din portofel… De aceea, esența poate fi expusă și fără astfel de date.
Să reținem că din 02.10.2015 până astăzi, proprietarul terenului, prin reprezentant legal, prin avocat, s-a adresat cu încredere instanțelor românești de judecată, îndeosebi la Judecătoria Slatina, iar în parcursul logic, și către căile superioare de atac. Ceea ce ar fi trebuit să fie o acțiune de constatare a unui drept legitim a devenit un munte de dosare în care împuterniciții legali ai austriacului – OMV PETROM – par că au fost colegi de tabără în trecutele vacanțe de vară cu magistrații care ar trebui să judece prin litera și spiritul legii. Doar d-aia sunt ocrotiți prin drepturi speciale și beneficiază de inamovibilitate, printre altele.
Însă, termene lungi, chichițe, unele îndreptățite, țin situația pe loc, în sensul menținerii unei grave ilegalități, în sensul că un contract de închiriere expirat de aproape doi ani, recunoscut în consecință de instanță, produce efecte: beneficii pentru OMV PETROM și obligații la plata impozitelor pentru proprietar. Într-o țară unde drepturile omului sunt.. respectate (e bancul pe care îl auzim foarte des, în diverse situații, valabil și în speța dată de ce se întâmplă pe PARCELA 17 DIN TARLAUA 36 – SATUL SPĂTARU, COMUNA CUNGREA). Asta pentru că onoratele complete de la Slatina au decis să privească cu temere cererile de evacuare, solicitările de ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ emise de beneficiarul legitim și necontestabil al dreptului de proprietate.
Oare cum s-ar judeca o astfel de solicitare în Germania, Franța, Austria, chiar, țara de unde își trage originea capitalului majoritar, firma care a cumpărat de la statul român, compania petrolieră de stat, una dintre cele mai vechi din lume, una din puținele care funcționează pe continentul european. Din nou ne întoarcem la vocea din popor care spune că: „săraca țară bogată”, sau în accesoriu la citatul de mai devreme: „munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”.
De unde vine refuzul obsesiv al OMV PETROM
E o concluzie pusă de reporterul care a privit cu atenție un dosar stufos de documente care arată evoluția acestui litigiu. Solicitarea bănească, care să formeze obiectul contractului de închiriere ce ar fi trebuit să reglementeze în prezent situația dintre proprietar și OMV PETROM nu depășește bunul simț și nici valorile practicate în zonă. Nu sfidează normalitatea, într-un cuvânt…
Oricum, se află la un prag minim față de alte situații de acest gen, întâlnite în altă parte, dar nu în România, acolo unde OMV PETROM e învățat să cumpere ieftin. Mult prea ieftin! Acoperind, din când în când, cu un pumn de mărunțiș aruncat în acțiuni filantropice, bine mediatizate, vândute la un public larg, sub forma unor bine construite campanii de imagine. Unde nu se vorbește nimic despre încălcarea gravă a proprietății în speța arătată mai sus.
Și, nu e doar atât! În Cungrea mai sunt litigii de acest gen. Unele latente, altele gata să izbucnească. Mai sunt și situații când oamenii cedează pe un pumn de mărunțiș moștenirea venită de la părinții ori de la bunici, unii dintre ei oase devenite țărână, pe teatrele de război de la mii și mii de kilometri distanță, unde au plecat sănătoși de acasă pentru o bucată de pământ. Să aibă ce să lase la copii și la nepoți, negândind nicio clipă la ziua în care un antreprenor austriac va veni și le va lua ce au ei mai de preț. Așa, simplu, fără să ceară voie și fără să plătească ceva la schimb. Că, doar, statul român știe să se pună covor în fața celor veniți să ne „salveze”. De drepturile legitime, evident. Mai puțin de griji și de nevoi.
Într-un fel, proprietarul terenului a săvârșit o faptă foarte „gravă”: a încercat să stea într-o poziție dreaptă în fața celor care nu-i percep pe români întocmai…
N.A.
Cazul din Spătaru arată nesimțirea generalizată a OMV PETROM. Iar dacă după ce veți fi parcurs rândurile de față veți spune că cei de la această firmă sunt… băieți buni, în general, haideți să vă convingeți că nu este așa: tot în Olt, în această vară, în altă localitate, nu prea departe de Cungrea, pentru lipsa autorizației de mediu, compania austriacă a fost amendată de Garda de Mediu Olt cu 60 de mii de lei. Semn că, dincolo de valoarea contravenției, ei își permit să creadă că România e o țară unde respectul față de lege este o chestiune relativă, facultativă.
În această situație, „doar” 25 de sonde nu aveau autorizație legală. Poate, acum, pe răcoare, Garda de Mediu Olt dă o tură și pe la Cungrea!!!
