După un început promițător prin care ROMÂNIA putea deveni o putere regională – referindu-mă la planurile unor „trilaterale” de la sfârșitul secolului trecut: ROMÂNIA-UCRAINA-POLONIA; ROMÂNIA-BULGARIA-TURCIA; ROMÂNIA-BULGARIA-GRECIA, forța ROMÂNIEI s-a stins treptat… Sub „impulsul” rezervei RUSIEI și răcelii GERMANIEI pentru o „consolidare pe EST”, ROMÂNIA a „acceptat” parteneriatul strategic cu S.U.A care, treptat, s-a transformat într-o vizibilă dependență.
O schimbare de atitudine politică s-a manifestat la începutul sec. XXI, când S.U.A s-au arătat interesate de o consolidare pe „EUROPA CENTRALĂ și de EST” – de la MAREA BALTICĂ la MAREA NEAGRĂ și MAREA MEDITERANĂ, spre a-și apăra interesele în fața EUROPEI germane, dacă nu chiar față de un eventual tandem germano-rus.
Numai că și de această dată, ROMÂNIA „a pierdut trenul”, căci noul proiect INTERMARIUM este impulsionat de la VARȘOVIA și nu de la BUCUREȘTI („aliat” al S.U.A) astfel că „ENIGMATICA POLONIA” și grupul de la VIȘEGRAD constituie pentru UNIUNEA EUROPEANĂ o nouă problemă pe lângă cele pe care le „are deja pe cap”.
În plus, dacă urmărim cu atenție spațiul deplasabil al INTERMARIUM-ului către VEST, incluzând AUSTRIA, SLOVENIA și CROAȚIA, lăsând „cu grijă” în afară fostele „teritorii sovietice” – UCRAINA, MOLDOVA, pentru a înțelege că ar putea să asistăm la o altă CORTINĂ europeană VEST-EST, dar pe un continent „pacificat”.
Sau, totuși, această NOUĂ EUROPĂ CENTRALĂ va ajunge să fie debusolată fiind prinsă între GERMANIA și RUSIA, astfel că EA nu va ajunge să fie o contrapondere la nucleul franco-german?!
S.U.A, care simt acum oportunitatea pentru a-și consolida influența și prezența strategică în EUROPA CENTRALĂ, deși sunt foarte mulți analiști care consideră că „GRUPUL celor 12” va eșua, sunt oare dispuse să-și compromită interesele pe termen lung în „EUROPA CLASICĂ”?
Nu sesizează S.U.A că în acest balet politico-diplomatic, GERMANIA a „declanșat” politica pentru realizarea „STETELOR UNITE ALE EUROPEI MICI” în cadrul UNIUNII EUROPENE, cu viteze, pentru a contracara neoatlantismul american-trampist?
În consecință, este, oare, posibil să avem un nou „viitor” al EUROPEI prin „turarea” la maxim a motorului franco-german și care face, pe zi ce trece, pași înainte pentru acest „nou obiectiv”, tocmai prin punerea în umbră a „creației binecuvântată” de S.U.A? Dar ROMÂNIA? Ce loc va ocupa ea pe HARTA EUROPEI?
Depinde, cred, dacă startul din 2018, când SUMMIT-ul pentru INIȚIATIVA CELOR TREI MĂRI va fi la BUCUREȘTI, va fi cu adevărat SPECTACULOS pentru țara noastră…
