Atunci când vrei să scapi de vremea ploioasă, deprimant de rece şi total neprietenoasă, un scanner on-line de zboruri te poate duce unde nici nu gândeai că poţi păşi vreodată. Şi o face rapid şi ieftin. Rămâne doar să îţi ajustezi cunoştinţele despre limbă, în cazul de faţă, la langue française, of course…
Alegerea la întâmplare se poate dovedi comoară, atunci când laşi vacanţa pe mâna voinţei Universului. SKY îţi găseşte preţuri de la £7/zbor, în cazul meu variantele fiind Arle Avignon şi Nîmes. După o însetată căutare pe Internet, research-ul arată că acest orăşel de circa 150.000 locuitori are o istorie care-i poate pune pe gânduri şi chiar certuri pe cei care aleg să viziteze Roma (de ce ai cheltui sute de euro pentru a vedea Roma, dacă nu vrei neapărat Roma, ci doar puţină istorie şi aer de Mediterană?)
Roma este, indubitabil pomul lăudat, dar dacă nu eşti pregătit pentru ea, vei rămâne cu câteva poze pe lângă niste pietre despre care nu vei şti niciodată nimic. Şi oricum sunt prea multe ca să -ţi mai aminteşti ce şi cum.
Eh… NÎMES e altfel!
Dar să-i spunem ‘Nim’, căci aşa e cunoscut pe limbile vorbitorilor de ambele părţi ale Canalului. Prietenosul Stansted, de unde compania irlandeză cu lira pe coadă operează în toată Europa (au zboruri care te duc şi undeva la ţară, dacă doreşti), face faţă cu brio fluxului, iar conexiunile cu Londra sunt dintre cele mai moderne (Trenul te lasă sub aeroport şi apoi un tren electic fără mecanic, asemenea DLR-ului, te plimbă câteva minute până la poarta de îmbarcare şi toată lumea glumeşte pe seama mecanicului acestui tren, care, din câte se pare, e lăsat pe peron de fiecare dată).
Zborul nu durează mai mult de 1 oră 30, însă aeroportul situat în sătucul Saint-Gilles îşi desfăşoară activitatea lent, asemenea unei așezări din Ardeal (pentru nişte olteni dornici de fugă la Mediterană şi rătăciri prin Provence, să aştepţi mai mult de o oră la controlul paşapoartelor, e totuşi inacceptabil). Angajaţii aeroportului sunt puţini, iar Craiova (cea care nu valorează mai nimic în ochii multora) le dă clasă celor din Nîmes, oricând…
Dar oamenii trebuie înţeleşi, zona în care trăiesc respiră istorie şi frumuseţe veşnică! Având în vedere că suntem aproape de Coasta de Azur, iar marea poate fi zărită din avion, la coborâre, aerul nu poate fi decât divin. Dar să nu ne pierdem în generalităţi, e frumos pe Coastă, însă am face o greşeală de profani să nu cercetăm ‘Nim’-ul şi împrejurimile. Această mini-Romă franţuzească te lasă să te orientezi şi fără hartă, punctele turistice sunt uşor de găsit şi greu de uitat.
ARÈNES DE NÎMES este o capodoperă de amfiteatru roman, vechi de 2000 de ani (construit în AD (anno domini) ̍ 70, un an măreţ al Domnului) şi conservat atât de bine, încât ai putea spune despre Coliseum că e o ruină neatractivă. Arena e magnific plasată în centrul oraşului, marile bulevarde converg în ea, iar cele 26.000 locuri şi pietrele masive aşezate cu precizie milimetrică te duc cu gândul la legenda sătucului cu gali şi la a lor ‘potion magique’ cu ajutorul căreia ai crede că a luat naștere această arenă, capabilă să rămână în picioare încă atâţia ani de acum înainte.
Arena poate fi vizitată pentru 10€ , dar ghidul audio în engleză /rusă/germană nu va şti să-ţi taie răsuflarea pe limba ta, până când nu te urci pe ultima, cea mai înaltă piatră, pe buza arenei de unde priveliştea e înălţătoare (aproape de un bloc cu 4 etaje). Am fost norocoşi să urmărim şi repetiţiile pentru ‘Grands Jeux Romains’, ce urmau să atragă mii de turişti (24.000 de spectatori în acelaşi timp în arenă şi 500 de figuranţi pentru un show grandios).
Tematica anului 2017 a fost lupta dintre o prinţesă celtică şi o legiune romană, iar autorităţile din Nîmes dovedesc înaltă clasă în organizarea acestui eveniment în ultimele zile ale lui aprilie ale fiecărui an.
Romanii nu au cadorisit Nîmes-ul doar cu o arenă, ci cu încă două masterpiece-uri, MAISSON CARRÉE – templul roman care a fost, pe rând, biserică, primărie, grajd privat, arhivă şi galerie de artă şi PONT DU GARD, un viaduct înalt de 3 niveluri şi vechi tot de 2000 de ani (genul de edificiu unde se filmează reclame pe care le visezi noaptea). O reală transfuzie de istorie şi viaţă, la care avem acces din Craiova, prin zborul spre Paris şi TGV-ul care te aduce în Nîmes în câteva ore.
Şi lucrurile spectaculoase nu se termină: Parcul construit în stilul grădinilor de la Versailles, ‘LES JARDINS DE LA FONTAINE‘ îţi oferă 15 hectare de minunăţie rezultate din îmbinarea unor ruine romane și o grădină botanică superbă. Şi pentru că tot ce înseamnă Provence poate fi oricând sinonim cu istoria şi bucuria vieţii, spre La Grau du Roi, un port la Mediterană, poate fi vizitată DELTA RONULUI, într-o călătorie de 50 minute dominată de viţa de vie specifică zonei şi un parc natural la fel de rar ca şi delta Dunării.
Pe străzile din La Grau du Roi, sub palmierii ce se înalţă spre soarele plin al regiunii, mirosul de lavandă domină simţurile, fie sub formă de săculeţi cu plantă mărunţită, săpun marseillez sau apă de parfum. Aşa cum domnul Mic Vener spunea despre viaţă şi societate: ‘Istoria se trăieşte!’, bineînţeles că e frumos să vezi Parisul, Lyonul, Marsilia, însă Nîmes te plasează în mijlocul istoriei străvechi şi a tinereţii veşnice a naturii, o alchimie pe care selfie-urile cu turnul lui Gustave nu o cunosc, dar o poartă şi o dezbracă fără să ştie că ‘serge de Nîmes ‘ nu este altceva decât materialul preferat al noilor generaţii, denimul.
UN GRAND MERCI À NÎMES!
Profesor
GABRIEL LAURENȚIU PĂTRAȘCU
