Luni, seara, târziu, spre noapte (e veche practica!), ca oamenii cinstiți, truditorii de la Monitorul Oficial puneau pe hârtie, pentru a intra în vigoare, actul normativ prin care Cătălin Rotea era demis din funcția de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.
Actul în sine, pentru a fi valabil, nu are nevoie de nicio explicație suplimentară. Relația profesională a lui Rotea nu se încadrează în zona funcționarului public, iar demiterea poate interveni în orice moment. E o funcție politică, iar decizia remanierii se ia tot politic. Însă, chiar și așa, pe fir, problema are o seamă de necunoscute. În exercitarea atribuțiilor sale, Rotea nu a călcat pe bec. Nu a deranjat niciun cerc de interese din minister. Nu a fost vizat de nicio anchetă sau procedură penală care să-l bănuiască ori să-l inculpe în ceva. Nici din timpul mandatului și nici anterior intrării sale pe această funcție guvernamentală. Pur și simplu, a fost demis și atâta tot!
Pe latura politică, Cătălin Rotea nu a trecut la un alt partid, nu a băut în loc vizibil vreo cafea cu dizidenții din partid. Nu a pierdut, și asta este mai important, sprijinul politic al organizației politice care l-a susținut să ajungă în funcția de demnitate publică. E vorba de organizația de la Olt. Una dintre cele mai puternice din țară, una unde, la fiecare rând de alegeri nu există compromisuri, se trage tare și nimeni nu dă înapoi pentru ca partidul să poată contribui, în mod real, la victoria generală…
Altfel, tot despre partidul în cauză, nu odată, acesta și-a arătat susținerea pentru liderul în funcție de la București, și în vremuri când poate că era mai confortabil să-ți susții conducătorul, dar mai cu discreție, așa cum e o bună practică în politica de salon, atunci când nu știi din ce parte bate vântul.
Lui Rotea nu i se poate imputa nici apatie în exercitarea fișei postului. Câteva sute de primari din țară, ajunși la ministerul de resort cu proiecte, au simțit în el un om cu care se poate sta de vorbă, căruia poți să-i lași cu încredere, și cu dramul de spreanță, pe mâini bune, inițiativa locală de a face ceva: o rețea de apă, un sistem de canalizare, un covor de asfalt pe un drum pe care oamenii au călcat doar visând la așa ceva. Practic, nu a stat de loc în așteptare, în starea de beatitudine și confort dată de vederea la Piață din biroul de la minister, acolo unde, prin telefonul de serviciu, secretara te apelează cu rangul de „domnul ministru”, atunci când intervine vreun motiv temeinic.
În lipsa argumentelor așezate în contextul demiterii, pe fondul rândurilor de mai sus, despre situația dată se poate spune că avem mai degrabă de a face cu o execuție! Căci, aparent, nu e nimeni de vină: cei de la Olt chiar nu au vreo problemă cu titularul, doamna ministru Sevil e o femeie de ispravă, iar primul ministru Grindeanu e om cu caracter (despre ultimii doi, vorbele frumoase sunt chiar asumate de Rotea pe o pagină de socializare).
Președintele suprem, deputatul președinte de Cameră – Liviu Dragnea, cu siguranță, dacă ar fi avut timp, în raport cu marile probleme ale societății românești, pe care domnia-sa le rezolvă zi de zi și ceas de ceas, ar răspunde și ar avea ceva de spus. Însă, când toată lumea menține ambiguitatea, pe seama unei decizii îndreptate mai degrabă împotriva pesediștilor de la Olt, chiar nu e nicio exagerare să spui că o astfel de situație seamănă cu o reglare de conturi, unde, (povestea e veche) apar și victime colaterale.
În concluzie, pe speța de față, luând în considerare doar argumentele arătate mai sus. Cele culese din spațiul public. Așezate într-o ordine firească și analizate cu bună-credință, desprind o singură idee: demiterea lui Cătălin Rotea este o execuție!
