A trecut, de mult, luna de miere a primarului ales în vara lui 2016 la Slatina. Poate nici n-a existat. La aproape opt luni de la instalarea în funcție, modul prin care Emil Moț înțelege să fie primarul Slatinei nu aparține șabloanelor folosite de predecesorii săi. Nu există acel spectacol de confeti și acel joc de imagine care l-a consacrat pe Vâlcov, nu avem acea rigoare tehnică, dar teatrală în același timp, de pe timpul lui Prina.
E altceva! Iar când un conducător public reușește să se debaraseze de amprenta trecutului, înseamnă că are personalitate, că vrea să ofere altceva comunității care l-a învestit cu atâta responsabilitate, în urma votului direct.
Slatina în normalitate! Ar fi deviza neasumată, dar prezentă în acțiunile edilului din reședința de județ. E un mod de a fi care se vede în deciziile luate până în prezent. Când liberalii din Consiliul Local, pe vremea când erau vocali, și nu oameni interesați, spuneau că Moț își va rupe gâtul în modul cum va gestiona situația fără ieșire, privind condițiile contractului de salubritate municipală, raportate la sistemul integrat de management al deșeurilor, propus de Consiliul Județean Olt, unde și Slatina trebuie să fie parte, a existat o soluție care a respectat legea.
Mai departe, în același spirit al respectului față de comunitate, contractul păgubos pentru Slatina, dovedit în consecință, venit din trecut, cu Rupiah pe post de administrator al spațiului verde, a devenit istorie. Asta pentru că bunul simț față de Slatina și slătineni îl definește pe edilul de astăzi. Două victorii majore, într-o bătălie purtată cu sisteme și interese profunde față de modul cum se raportează banul public la interesul celor mulți.
Evident, acestea nu au produs consecințe în planul imaginii, în modul prin care slătinenii văd administrația locală. Sunt multe de făcut, de îndreptat și de așezat în ordinea firii, de început odată pentru a arăta că există așteptări legitime. Însă, pentru asta, e nevoie, dacă nu neapărat de timp, de o reașezare a raportului dintre nevoia publică și interesul imediat al altor entități economice…
Emil Moț, ca primar al Slatinei, nu pare a fi amator de spectacol, de intervenții majore săvârșite pentru a da bine în fața aparatului de fotografiat sau a camerei de luat vederi. Nu are constucția internă pentru a salva din nacela scării de pompieri pisici blocate în vârful unui copac. Astfel de gesturi și-au consumat epoca istorică, iar săvârșindu-le te apropii mai degrabă de ridicol decât de mulțime.
Slatina trebuie să se așeze, iar primarul de astăzi știe că trebuie făcut așa ceva! Începutul unei noi ordini nu se putea face fără a trece spre normalitate contracte de genul celor două, invocate câteva rânduri mai sus.
Slatina de mâine poate depăși poziția de târg cosmopolit și poate intra în normalitate. Cred că, dincolo de ce a promis în campania electorală, fără să ne spună, Emil Moț, ca primar, tocmai asta face: le propune slătinenilor proiectul normalității, unul în care fiecare dintre ei să se regăsească, la un moment dat, într-un fel anume.
Până atunci, la început de primăvară, se va vedea ceea ce până acum nici măcar nu s-a spus: ofensiva pentru un oraș curat, unde mâna de gospodar va trebui să intervină cam în toate punctele esențiale. Iar viziunea lui Moț despre puncte esențiale înseamnă mult mai mult decât bulevardul central și esplanada cutremurată de plăcile de granit, pregătite, și ele, să-și ia zborul din clipă-n clipă…
