Florian Constantin, primarul de astăzi de la Izvoarele, trebuie, de urgență, pedepsit! Pentru două lucruri fundamentale, și nu pentru altceva… E un bun creștin, mai mult decât își închipuie cei care nu l-au cunoscut, și un român adevărat, cum mulți dintre noi ar trebui să fim! Stări de spirit rare, într-o societate din ce în ce mai confuză, care-și caută și acum locul de unde trebuie să înceapă drumul spre ceea ce nu există aici: normalitate!
Drama prin care trece acest om astăzi e greu de închipuit, căci numai cel care duce crucea simte greutatea acesteia. Noi, cei de pe margine, doar ne dăm cu presupusul despre pașii făcuți pe dealul Golgotei…
E incredibil, dar e adevărat! Să vrei să faci bine, să acționezi în consecință, pentru o idee de utilitate publică, să nu gândești un folos pentru tine, devine deja infracțiune împotriva normei de drept public.
În 2012, ales întâia oară primar în comuna natală – Izvoarele, Florian Constantin continuă demersurile sale pentru finalizarea campusului școlar din localitate, o investiție moștenită de la administrația de până în el, aflată într-o fază a lucrărilor de 30-40%. Un campus necesar, într-o localitate unde sunt ceea ce alții ar fi în stare să plătească să aibă la ei: peste cinci sute de copii aflați în sistemul public de învățământ.
Din dorința de a face, de a da dreptul la o educație în condiții civilizate, în hățișul birocratic românesc, fără să încalce vreun spirit din legislația românească, la un moment dat, pentru a evita un blocaj financiar care punea în pericol continuarea lucrărilor la această investiție, refuzat de cămătarii cu gulere albe ai vremurilor noastre, băncile de toate zilele, pentru a nu subjuga bugetul local, primarul de la Izvoarele apelează la un împrumut de la furnizor. Pentru deblocarea lucrărilor la o investiție aflată în impas. Pentru așa ceva, pentru că a înțeles că în comuna sa e nevoie de această investiție, pentru că nu a plătit comisioane și costuri specifice la bănci, pentru… împrumutul la furnizor, edilul a devenit inculpat într-un dosar penal, ajuns în prezent pe rolul instanței de la Judecătoria Slatina. Aici, ca într-un coșmar, acesta dă socoteală. De ce nu a renunțat la continuarea lucrărilor la acest proiect unic în istoria comunei Izvoarele, de ce a crezut că și copiii de la țară au dreptul la un mediu civilizat de educație…
Practic, în speța de față, fără a intra în amănuntele de ordin judiciar, atât de multe cât ai scrie cu ele, nu un ziar întreg, ci o carte, nu există prejudiciu. Nu există o acuzație din partea Parchetului care să susțină că undeva ar fi existat elemente de rea-credință din partea, dacă nu a primarului, măcar a omului cu același nume. Speța în sine, căci omul și trăirile sale se subjugă ideii de speță, continuă pe rolul instanței, acolo unde omul își caută dreptatea și chiar crede că ea există. În mod concret, acuzația se rezumă la ideea că împrumutul la furnizor, în locul celui de la bancă, e fapta gravă, cea căreia i se cuvine, de îndată, socoteală!
Actul de justiție trebuie să continue! Nimeni nu spune altceva, dar litera legii nu se poate depărta de spiritul normei. Cel care, de multe ori, în practica judiciară românească a învins și a demonstrat nevinovății. Același lucru îl cere și omul Florian Constantin! Fără a întinde mâna spre milostenie, ci doar spre dreptate. Spre acea dreptate care trebuie făcută, altfel… chiar e degeaba! Un edificiu educațional, aflat în fază de finalizare, în proporție de peste 85%, format din cinci corpuri de clădiri, patru săli de clasă, o cantină, ateliere școlare, un internat și o sală de sport, e astăzi aproape gata. Pentru că, din 2012 până în prezent, cineva s-a zbătut și nu a stat confortanil la adăpostul unor hârtii acoperitoare, lăsând de izbeliște temelia de început, moștenită prin activ și pasiv, la începutul primului său mandat, din urmă cu patru ani și jumătate.
Lovit pe nedrept cu pietre, de oameni cărora le-a întins o mână, și păcătuind grav prin faptul că și-a pus de atâtea ori sufletul pe masă, omul ăsta chiar are dreptul la un proces echitabil! Altfel, nimicul va deveni rost, iar așa ceva nu este drept! Un primar care, deși hăituit, își vede liniștit de ale lui și face din Izvoarele ceea ce până acum alții n-au îndrăznit, măcar, să promită: apă, canalizare, covoare asfaltice și cam tot ce are nevoie satul românesc de astăzi…
