GABRIEL LAURENȚIU PĂTRAȘCU a scris, o perioadă, pentru Ziarul de Olt. Se întâmpla asta în urmă cu câțiva ani… Ulterior, colaborarea noastră a intrat într-o pauză prelungită, atunci când profesorul de la Piatra-Olt a ales să plece în Londra, în căutarea unui trai mai bun. Chiar și așa, mulțumită rețelelor de socializare, ne-am regăsit acum câteva zile.
Într-o discuție liberă, Gabi ne-a vorbit despre locul românului pe pământul făgăduinței, în Marea Britanie, acolo unde lumea promisă nu seamănă, deloc, cu cea pe care o pui în geamantan, atunci când pleci cu gânduri bune de acasă.
Frânturi de conversații sunt cele care urmează. Rânduri bune de citit pentru toți cei care, în aceste zile, din stradă sau de acasă, gândesc astăzi să plece, în căutarea unui trai mai bun…
Despre protestele din România…
„Lumea urmăreşte, din Londra, tot ce se întâmplă în România, iar în aceste zile n-am întalnit pe nimeni care să țină partea celor ce sunt acum la guvernare. Prin ziare nu am mai stat să caut, dar sunt convins că s-a vorbit și despre țara noastră. Sincer, e un moment de cotitură pentru întreaga lume, nu numai pentru România. Ei bine, se pare ca ne trezim, suntem mulți, frumoși, unici. Marea Britanie e în cadere liberă, Uniunea Europeană la fel, America lui Trump este în haos, dar noi, românii, se pare că încă mai existăm ca și conștiință. (…) Suntem popor ales, iar eu sunt absolut convins că în curând ne vom trezi și vom șoca întreaga lume. În sensul bun, desigur. Spre exemplu, poza de acum cateva zile cu piaţa luminată de sutele de mii de suflete ieșite-n stradă e peste tot în lumea asta. Ceva fantastic. Nu-mi vine să cred că am fost noi. Cel mai bun ambasador pe care l-a avut țara asta vreodată e poza aia. Oamenii au văzut, iar eu am auzit și am surprins discutii, priviri prin școala în care merg. De aceea, vă spun că duminică, pe 5 februarie, am fost magnifici!”
Despre cum sunt văzuți românii în afară…
„De când sunt aici, am suplinit la peste 35 de școli din Londra: N-S – E-V. Am avut și bucăți de 7 luni, dar și jumătăți de zi într-o școală, dar anul acesta mi se întâmplă cele mai bogate experienţe. Pur și simplu, mă fac să plec cu dreptatea în mâna. E dureros aici, și asta cu toate că oamenii dau și 1.000 de lire, doar să trăiască în Anglia.
(…) În ceea ce mă privește, am avut mare succes printre colegii mei până le-am spus că sunt român. S-au întors, brusc, la 180°. Impresia că aș putea fi danez, german îi făcea foarte interesați de discuții, glume, trageri de șireturi. Când auzeau că sunt român, se limitau doar la salut..”.
„În Olanda am mai spus că sunt român și m-au întrebat dacă e același lucru cu țigan. Fără comentarii! Mai departe, la o școală în estul Londrei m-a întrebat o profesoară britanică ce română vorbesc: aia veche sau aia nouă? Aveau acolo un elev român, de etnie romă, și voia să știe dacă pot discuta cu el. O altă colegă, englezoaică, îmi spunea că fratele ei e cu o romancă și că a fost în România, prin Budapesta. I-am spus să nu mai spună niciodată așa ceva! Sigur, toate astea mai țin și de cultura lor, dar, una peste alta, până nu se crapă pamântul în zona României, nici nu vor știi prea multe despre noi! (…) Comparativ, am întâlnit italieni, spanioli, francezi foarte slab pregătiți, cu un accent prost, dar văzuți foarte, foarte bine.
(…) Rețineți ce spun: unii parcă se și tem de noi. Nu că am fura, ci că am putea să devenim prea deștepți, prea buni, superiori lor..”.
Despre politică, în general…
„Nu sunt de vină doar cei din PSD. Sunt toți cei de sus și cred că este timpul să dispară, să facem o schimbare majoră, astfel încât să mai trăim și noi, cei 15 milioane sau câți am mai rămas prin țară. Viaţa e parfum scump, dar nu se cumpară cu bani. În ceea ce mă privește, sunt îngrozit de turmele de oameni create de guvernele astea vestice. Din păcate, însă, puțini reușesc să scoată gâtul din gramadă, iar noi ne putem doar bucura de faptul că suntem vii. Și suntem foarte vii.
(…) Simt că românii trebuie să se întoarcă la origini, la Ștefan, la Mihai, la Vlad. Chiar și la Decebal. Pentru că suntem înzestraţi cu lucruri deosebite, iar bătălia o vom câștiga atunci când cei mai mulți dintre noi vom învăţa că viața este o joacă, și ce e dincolo de ea e purul adevăr. De multe ori, mă gandesc la cei ce fură milioane, căci fură viața multora, iar asta nu e drept, dar, din păcate, așa a fost întotdeauna.
(…) În ceea ce mă privește, pe plan politic am revenit la PRM, acolo unde voi încerca să activez pe viitor. De altfel, am fost ales președinte al filialei de aici, din Londra, dar nu am avut prea multe de făcut că ne-a lovit majoritatea și n-am putut strange 6.200 de semnături ca să avem candidaţi în Diaspora”.
Despre planurile de viitor…
„Îmi doresc să revin în țară. Viața de aici nu este pentru mine. Maxim un an aici și apoi acasă. Din multe motive: mâncare sănătoasă (nu plastice facute în China sau KFC/MC), simplitate (nu maraton dupa branduri), nevoia de libertate (aici ești 24/7 urmărit), familia. Regimul de aici e infernal! (…) Așadar, vreau să mă-ntorc acasă, ca să plantez păduri și să traiesc minimalist! În țara mea! În România!”
