În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Dragii mei,
Care dintre voi, fără niciun motiv, merge în spital, intră prin cabinete, salută, îi întreabă de vorbă pe cei aflați acolo și apoi pleacă la ale sale? Nu cred că există un om care să meargă în spital de drag (doar dacă e angajat acolo).
Episodul biblic cu întâlnirea dintre Zaheu și Mântuitorul Hristos ne confirmă tocmai ce v-am spus mai devreme. Dacă toți oamenii până la Nașterea Mântuitorului Hristos erau ca Avraam, Moise, David, Ilie sau Sfântul Ioan Botezătorul, atunci întruparea Fiului lui Dumnezeu nu avea o motivație.
Hristos a venit în lume pentru cei păcătoși, ca să creadă în El și să se mântuiască, nu pentru cei drepți.
Zaheu era mai marele vameșilor. A nu se înțelege termenul folosit astăzi pentru cei care stau la frontieră și verifică bunurile sau persoanele care intră sau ies din țară, ci se referă la acele persoane care strângeau taxele cuvenite Imperiului Roman. Adică, pe înțelesul tuturor, Zaheu era cel care strângea de la evrei taxe, care mergeau apoi către Împăratul Romei.
Vameșii nu erau bineplăcuți de conaționalii lor în primul rând pentru serviciul de îl aveau și mai apoi pentru corupția din rândul lor.
Mântuitorul Hristos, fiind „Senzaționalul” acelei perioade și trecând prin Ierihon, bineînțeles că a fost „reperat” de mulțimea care căuta să fie în apropierea Sa pentru a asculta Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a vedea minunile și mai ales pentru a simți dumnezeirea de neînțeles pentru ei atunci.
Aflăm că Zaheu era mic de statură și nu reușea să treacă de ceilalți pentru a sta în preajma lui Hristos, așa că decide să se urce într-un sicomor ca în raza sa vizuală să îl aibă pe Dumnezeu. Mi se pare oarecum amuzantă imaginea. Un „nene”, urcat într-un fel de dud, așteptând să treacă pe lângă el însuși Hristos. Doar că , Mântuitorul nu trece mai departe. El se oprește, îl strigă pe nume și mai presus de orice, îi oferă acestui vameș marele privilegiu de a intra în casa Sa.
Textul ne dă un detaliu care merită luat în seamă: „Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se”. Această bucurie a lui Zaheu este pusă în paralel cu murmurul mulțimii, oarecum deranjată că Hristos intra în casa unui păcătos.
Așa cum am spus la începutul cuvântului meu, Hristos a venit în lume pentru cei păcătoși ca ei să se mântuiască, nu pentru cei drepți. Zaheu era unul dintre ei, așa că Dumnezeu îi oferă șansa la mântuire, acceptată „degrabă”, „bucurându-se”. Probabil prezența lui Hristos în casa sa, sau un proces rapid al conștiinței acelui om aflat lângă Judecătorul lumii, îl face pe Zaheu să se trezească la dorința de mântuire. Versetul de încheiere al Evangheliei vine să ne confirme misiunea lui Hristos în lume: „Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”.
Dragii mei,
Je ne suis pas Zaheu! Mă identific în fiecare clipă cu păcătosul de dinainte de urcarea în sicomor! Nu am, din păcate acel „click” al inimii de a spune „Je suis Zaheu” cel care a coborât degrabă și s-a bucurat că a fost remarcat de Mântuitorul Hristos iar apoi a primit mântuirea.
Eu din păcate Îl văd pe Dumnezeu, El mă vrea în Împărăția Sa, deci se oprește de fiecare dată lângă mine, dar eu prefer să rămân” cocoțat” în pom fără să am o reacție demnă de propria mântuire.
V-am făcut mai devreme o comparație între sicomor și dud asta pentru că sicomorul face niște roade dulci care seamănă foarte mult cu dudele noastre. Aș putea merge mai departe cu imaginea aceasta și să vă spun că „Je ne suis pas Zaheu” pentru că prefer să rămân lângă dulceața acestei lumi nu să cobor la Hristos!
Eu prefer să rămân acolo pentru a fi mai sus decât ceilalți refuzând să aud chemarea lui Dumnezeu. Prefer să rămân acolo că m-am urcat singur și să par mai „mare” ca ceilalți, nu să cobor, să mă smeresc, să mă schimb, să primesc confirmarea mântuirii de la Hristos, ca apoi El să mă ridice peste ceilalți atât de sus încât să ajung Apostol al Fiului lui Dumnezeu.
Zaheu este dovada clară de om „ajuns”, cu un job bine plătit, om cu stare, fără acces la mântuire datorită păcatelor sale, care, reușește să coboare, să se bucure și mai ales să facă o schimbare cu propria viață atunci când Îl vede pe Hristos în casa sa.
Câți dintre noi preferăm să ne mulțumim că suntem „remarcați” de oameni și nu ne interesează că Dumnezeu se oprește de fiecare dată lângă noi și ne chemă la schimbare. De câte ori nu intră Dumnezeu în casa noastră dar noi preferăm să nu ne identificăm cu Zaheu.
De câte ori mergem noi în casa lui Dumnezeu dar preferăm să rămânem în pom și pomul de multe ori în aer, fără să coborâm, să ne bucurăm și să ne schimbăm pentru a primi mântuire?
Eu unul vreau să opresc lumea aceasta în loc și să cobor! M-am săturat să spun: Je ne suis pas Zaheu! Eu vreau să spun tare și toți să mă auziți: Je suis Zaheu!
Amin!
Prof. teolog drd. Alin Bolboașă Șofaru
