Ruleta rusească a redistribuirii voturilor a determinat rezultate aiuritoare. În specificul legilor româneşi, vedem, de fiecare dată, incapacitatea acestora de a fi… juste şi drepte. Avem, iată, senator ungur la Constanţa, iar candidaţi care au reuşit zeci de mii de voturi cedează locul în parlament celor care abia au acumulat jumătate cât aceştia din urmă. Asta e! Zarurile sunt aruncte! Poporul a decis!
Ion Toma vine acasă, după trei mandate de politică mare. După mai bine de un deceniu, a fost cel care a dat tonul politicii de stânga pe meleaguri oltene. A impus un alt mod de a face şi de gestiona comunităţi. Cu mulţi ani în urmă, la alegerile de pomină din cadrul PSD-ului de la Olt, Ion Toma câştiga competiţia internă, în faţa lui Florin Iordache, la câteva voturi. A fost începutul unei perioade în care stânga de la Olt a intrat într-o altă epocă.
Nu era uşor. În vremurile de început, ale expansiunii pedeliste, cineva se găsea să spună că viitorul României e pe stânga. Cei care au crezut atunci îi dau astăzi dreptate lui Toma. Tipul de politician care a refuzat obsesiv compromisul ascuns între opoziţie şi putere. Nu a acceptat niciodată jumătăţi de măsură. A crezut în ideea de separare precisă, fără menage-a-trois. Conştient că nimeni nu are de câştigat din aşa ceva. Disputele sale ideologice, din acea vreme, sunt şi astăzi vii în amintirea celor care mai caută şi definiţia corectă pentru putere şi raportul corect între aceasta şi opoziţie.
Ion Toma a lansat în politica olteană acel concept al deschiderii totale şi promovării obsesive a oamenilor locului către Bucureşti. Pentru prima oară, Oltul avea miniştri, secretari de stat, şefi de agenţii guvernamentale, dar şi ce astăzi pare un vis frumos: lider de grup în Senatul României, poziţie ocupată de domnia-sa, într-o vreme când, în Senatul României, erau mulţi înscrişi pe lista de aşteptare pentru această funcţie, însă, astăzi, puţin îşi mai amintesc de cel care a promovat această politică la rang de ideologie.
Şi, fără nici un fel de supărare, victoria PSD Olt, de acum câteva zile, pusă în ecuaţia corectă, cei care au orchestat-o sunt discipolii de ieri ai senatorului Ion Toma: Paul Stănescu, Marius Oprescu, Emil Moţ, doar câteva nume din cei veniţi în PSD în timpul guvernării Toma, unul senator, altul preşedinte de consiliu judeţean şi altul primar în Slatina. Că, mai departe, aceştia au drumul lor, e o altă poveste, dar momentul de plecare îl au cu Toma lângă ei.
Tot lui Toma i se poate reţine cel mai important proiect politic regional. Nu ştiu pe altcineva să fi promovat ideea unei Regiuni Oltenia, dezvoltată în ritm susţinut, atât cât să recupereze decalajul economic faţă de Transilvania. Acum, aşa ceva, prin vocile Olguţei Vasilescu şi lui Liviu Dragnea, devine parte a strategiei naţionale de dezvoltare.
Nu ştiu dacă acum putem vorbi de sfârşitul unei cariere politice, în cazul lui Ion Toma, dar la finalul celui de-al treilea mandat de senator se cuvine măcar o trecere succintă în revistă a faptelor mareşalului care a condus ostilităţile pe câteva fronturi, unde victoriile sunt incontestabile. Mai mult decât de atât, din acest colţ de pagină, aproape că nu mai e nevoie…
