În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Dragii mei,
Vă scriu la ceas de seară, dintr-un oraș împodobit cu luminiţe de bun gust și mai ales cu o brumă de zăpadă, aşternându-mi la fereastră un peisaj cu liniște și pace, o pre închipuire a luminăției cerului.
Sunt destul de obosit deoarece pregătim frumoșii copii să slăvească Nașterea Domnului prin câteva colinde armonizate dar care necesită ore de muncă și multă atenție, așa că am să fiu scurt în gândul meu din această marți seară pentru voi.
Am vorbit duminică despre cum ne aducem scuze față de lipsa noastră de participare la Cina Domnului, la Liturghia ce ne oferă posibilitatea comuniunii cu Hristos prin împărtășirea cu Sângele și Trupul Său.
Ideea de duminică am preluat-o și la clase, dezvoltând-o – o împreună cu copiii și am ajuns la o concluzie șocantă.
Crăciunul are în centru Nașterea Mântuitorului Hristos, în jurul acestui eveniment dezvoltându-se ceea ce avem astăzi. Astfel am ajuns la brad, lumini, colinde, mese festive, party-uri de Crăciun, sarmale și restul. Dar, repet, în centru este Nașterea lui Hristos sau, cum au spus copiii, ar trebui să fie!
Am să vă explic totul printr-o schemă proprie, uşor de înțeles pentru toată lumea:
Schema Crăciunului:
În principiu așa cum se observă din schemă, din Nașterea Domnului se formează tot ceea ce pe noi ne înconjoară în zilele de Crăciun.
Omul de astăzi însă, a modificat această schemă și a îndepărtat fix ceea ce era mai important rămânând doar cu ce este convenabil pentru el, astfel, unii (majoritatea) nu reușesc să înțeleagă nimic din Nașterea aceasta cum mulți nu înțeleg de 2000 de ani încoace de altfel.
Pentru ei, Crăciunul se poate simplifica la ziua de 1 Mai de exemplu.
Ideea este extrem de simplă deoarece noi astăzi am ajuns să Îl scoatem pe Hristos din schema Crăciunului și am ajuns la un model care se pretează pe orice sărbătoare.
Să nu vi se pară exagerată comparația mea. Pentru a îmi argumenta ideea am să refac schema cum este văzută astăzi, adică Nașterea Pruncului Hristos undeva pe lângă ce este important pentru noi și am să mulez alte sărbători pe ea pentru a înțelege unde vreau să vă duc gândurile:
Schema Crăciunului văzută astăzi, Nașterea Domnului fiind un „accesoriu” nu centru întregii sărbători:
Sărbătoarea de 1 Mai:
Sărbătoarea de 1 Decembrie:
Învierea Domnului, fiind cea mai mare sărbătoare a creștinătății se încadrează tot la sărbătorile unde am ales să Îl scoatem pe Dumnezeu afară din schemă
Pot continua cu astfel de exemple pe toate sărbătorile din calendar. Prefer însă să mă opresc aici și sper ca mesajul meu să fie înțeles de toată lumea care vrea să simtă „magia” sărbătorilor de iarnă.
Dragii mei,
Pentru a simți ceva, de nedescris în cuvinte, ceva ce este unic, atunci trebuie să încetăm a Îl mai da pe Dumnezeu afară din sărbători și să păstrăm doar ce ne convine nouă. Dacă vreți să simțiți, „magie” și „spiritul de Crăciun” (termeni total străini de Ortodoxie dar din păcate tot mai des folosiți de fiecare dintre noi) atunci reașezați pe Dumnezeu în centrul acestor zile.
Dacă vreți bucurie, pe cei dragi alături și o poveste unică de Crăciun, acceptați că pe 25 Decembrie se naște Hristos din nou pentru noi. Haideți să vedeți în Biserică un prunc dumnezeiesc care schimbă lumea an de an prin venirea Sa pe pământ și cu adevărat ne putem bucura de comuniune cu El, de participare la Cină, de Împărăția Cerurilor și de viață veșnică. Amin!
