Crucea Roşie, o entitate importantă
Într-o şedinţă recentă a Senatului, senatorul Mihai Niţă a ţinut să reamintească, prin intermediul declaraţiei intitulată „Crucea Roşie, o instituţie ignorată”, importanţa unei instituţii cu istorie în România: Crucea Roşie. În ultimii ani, această entitate medicală nu se mai află în atenţia publică. Această instituţie nu este cooptată în nicio intervenţie medicală în cazul unor accidente, pentru că alte fundaţii, precum SMURD, au pus monopol.
În continuare, vă redăm întocmai declaraţia senatorului:
„La împlinirea unui an de la tragedia din clubul Colectiv, se impune o concluzie spre care vorbitorii oficiali sau ocazionali nu fac trimitere. Instituţiile abilitate ale statului au fost depăşite de situaţie, amplificând drama celor afectaţi şi s-a ignorat, în continuare, participarea la acţiunile de salvare pe care le-ar fi putut efectua Crucea Roşie. Nu neapărat absenţa instituţiei în sine a contribuit la bilanţul dezastruos, ci lipsa de pregătire a populaţiei în vederea acordării primului ajutor.
Situaţia nu este unică. Zilnic, pe şoselele României se produc accidente rutiere soldate cu morţi şi răniţi, iar în lipsa unor cadre sanitare, cetăţenii aflaţi la locul unui accident nu ştiu cum să acorde ajutorul necesar persoanelor rănite. Se justifică astfel o întrebare: câţi dintre participanţii la trafic ştiu din ce anume se compune trusa de prim-ajutor din dotarea automobilului sau cum se folosesc instrumentele şi materialele sanitare din conţinutul trusei? Aceeaşi ignoranţă a oamenilor se poate constata şi în cazul altor situaţii primejdioase, cum sunt cataclismele naturale. La fel de pregătiţi sunt cetăţenii şi în privinţa igienei personale sau a prevenirii unor boli. Drept urmare, consider că ar bine de ştiut că există în România o instituţie care trebuie cooptată mai serios în cadrul unor operaţiuni de salvare şi acordare a asistenţei în cazuri speciale. Este vorba despre Crucea Roşie, o instituţie cu istorie vastă, inclusiv pe plan internaţional, căreia statul român trebuie să-i acorde mai mult credit, pe măsura importanţei sale. Pentru o mai bună cunoaştere a rolului acestei instituţii, relev câteva date din istoricul său.
Se împlinesc 153 de ani de la înfiinţarea Comitetului Internaţional al Crucii Roşii. Aceasta este o instituţie umanitară privată, înfiinţată în 1863 la Geneva. România a devenit parte semnatară la prima Convenţie de la Geneva din 1864. În 1876 a luat fiinţă Societatea Crucea Roşie din România. În 1915, cu prilejul Adunării Generale a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roşie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj: „Crucea Roşie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca şi în război, nu trebuie să piară. Cu toţii, de la mic la mare, să o sprijinim cu evlavie, cu însufleţire, cu nesfârşită dragoste.” Imperativul Reginei Maria este actual şi azi. Un moment deosebit, care a marcat evoluţia Crucii Roşii în România, l-a constituit crearea Crucii Roşii a Tinerimii, care, în anul 1939, avea 72 000 de membri. În 1919, s-a înfiinţat Liga Societăţilor de Cruce Roşie, organism intern
aţional de coordonare şi sprijin al societăţilor naţionale, la care Crucea Roşie Română a aderat. În 1991, instituţia a luat denumirea de Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. În 1949, la Congresul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, s-a decis colectarea obligatorie de cotizaţii de la cetăţeni. În 1965, în activitatea Crucii Roşii s-au clarificat următoarele atribuţii: educaţia sanitară, organizarea şi pregătirea grupelor sanitare, a posturilor de prim ajutor, pregătirea populaţiei în probleme de igienă şi prim ajutor.
În 1977 la Bucureşti, la Conferinţa Internaţională a Crucii Roşii, s-a stabilit că „misiunea fundamentală a Mişcării de Cruce Roşie şi Semilună Roşie este de a preveni şi alina suferinţa umană în orice împrejurare, de a proteja viaţa şi sănătatea, de a asigura respectul faţă de demnitatea umană, fără a face nicio discriminare legată de naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţa militară, socială sau politică, atât în caz de conflict armat, cât şi în caz de dezastru”.
În 1995 a fost adoptată şi promulgată Legea Societăţii Naţionale a Crucii Roşii Române, privind activitatea specifică a societăţii, ca auxiliară a autorităţii publice, iar în 2003 „s-a separat legislativul de deliberativ”, făcându-se încă un pas către alinierea la standardele internaţionale actuale.”
Gigel Ştirbu îl face „Erou al Naţiunii Române” pe Avram Iancu
Parlamentarii români îl vor, neapărat, pe Avram Iancu (1824-1872), cel mai mare erou naţional al românilor din Transilvania. În acest sens s-a formulat o iniţiativălegislativă, care a fost votată de senatori şi trimisă la Camera Deputaţilor, care este cameră decizională, pentru votul final. Comisia pentru cultură a Camerei Deputaţilor, prezidată de Gigel Ştirbu, a prezentat un raport favorabil, semnat de preşedintele acestei comisii. Până a deveni lege, proiectul aprobat de Senat trebuie să fie supus votului în Camera Deputaţilor şi trimis la preşedintele României pentru promulgare.
„Raport comun asupra cererii de reexaminare a Legii pentru conferirea titlului «Erou al Naţiunii Române» lui Avram Iancu, pentru viaţa închinată şi jertfită spre propăşirea neamului românesc. În temeiul dispoziţiilor art.137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru cultură au fost sesizate spre dezbatere în fond cu reexaminarea Legii pentru conferirea titlului de «Erou al Naţiunii Române» lui Avram Iancu. Această lege a fost adoptată de Senat şi de Camera Deputaţilor. A fost transmisă spre promulgare Preşedintelui României la data de 7 martie 2015. În data de 19 martie 2015, în temeiul art.77 alin.(2) din Constituţia României, republicată, Preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare asupra legii transmisă spre promulgare. Membrii Comisiei juridice şi membrii Comisiei pentru cultură s-au întrunit în şedinţe separate şi au hotărât cu unanimitate de voturi respingerea cererii de reexaminare a Preşedintelui României şi să se supună plenului spre dezbatere şi adoptare Legea pentru conferirea titlului de «Erou al Naţiunii Române» lui Avram Iancu, pentru viaţa închinată şi jertfită spre propăşirea neamului românesc, cu amendamentele admise şi redate în anexa de la raportul depus.”, a spus Gigel Ştirbu la tribuna Camerei Deputaţilor.
